Trecut șiret

Pășește sufletul pios, lăsând urme
În clepsidră pe nisipul ce se scurge
cu teamă și dorințe timide,
purtate de vânt pe coline aride;
Respirând mirosul cărării de colburi,
Cărări rătăcite la răscruci de doruri;
Speranța ascunsă în perdeaua de gânduri,
Alunecă printre cuvinte rămase iluzii...
Din adânc, se scapă lungul oftat...
În mine arde un foc... rămân îngândurat...
Raza albă din rugă se înalță în nor,
Lăsând jos cenușa și bulgării de jar,
Căința gândului ascuns în umbră
Și întristarea duhului plutind în undă.
Tristețea mea e mută și ascunsă
Încerc ca să zâmbesc prin umbră
Ochii scapă lacrima privind cerul
În piept dorul, ca să pătrund norul
Vreau Dumnezeu, în cer să mă audă
Sfânta salvare, El să mi-o trimită.
M-a ridicat pe raza soarelui în apus
M-am scuturat de ce a fost nesupus
Le-am aruncat din inimă, le-am smuls,
Le-am dat uitării pe veci de veci...
Trecut șiret ce mă trăgeai în umbre reci,
Și-mi tulburai prezentul să fiu pierdut și orb
Să nu lupt pentru nimica, să rămân un rob.
Dar Tu, Isus, privit-ai cu iubire și-ndurare
Mila Ta m-a îmbrăcat cu credința mare.
Când m-am trezit din clipa pierdută
M-ai prins de mână, m-ai pus pe stâncă,
Blând ai șoptit: - Fiul Meu, bine ai venit
din nou la sânul meu, caci Te-am iubit!
Te chem Isus în a mea umilă rugă,
Pios Îți cer, îndură-Te, lasă să curgă
Nisipul fericiri în clepsidra iubiri.
Alăturea de Tine e atâta fericire,
În zilele mai grele și în cele bune,
În nopți negre lași mângâiere
În nopți de suferință alini durere,
În deznădejde și lipsuri, belșug ne dai
Ne însoțești pe drumul ce duce către rai.
- Mie îmi rămâne doar atât:
Să Te urmez în al meu umblet,
În gând mereu să fiu cu Tine!
În fața Ta, îngenunchiat, oriunde,
Pe buze să port laudă și mulțumire.
M-ai iubit, Te-ai jertfit pentru mine
M-ai dus la cruce, în sânge m-ai spălat.
Osana, laudă, Îți cânt neîncetat.
Prin a Ta iubire m-ai răscumpărat,
Nu vreau să știu ce sacrificiu dau,
Vreau binecuvântarea ce de la Tine o iau
Și dragostea ce-o reverși cu har,
Și Duhul Sfânt ce mi l-ai dat în dar
Călăuzește-mă-n deșertul îndurerat
Să nu rătăcesc drumul binecuvântat
Care mă poartă spre oaza de Apă Vie
În ale Tale brațe, în Țara din veșnicie.

ALGHERO 04/10/2012