Pentru că niciodată nu am fost puternic,
Pentru că n-am ştiut să fiu un om cucernic,
Ai permis să cobor, tot mai jos, să m-afund,
Să cunosc desnădejdi, în dureri să m-ascund,

Am vrut să alerg tot mai sus către piscuri,
Nu-mi păsa de pericol, de eforturi, de riscuri,
Oricât Doamne-ncercai să-mi arăţi ce e-n vale,
Eu eram neclintit, nu-mi sta nimeni în cale,

Când reperul e Domnul, înălţarea e bună,
Căci Duhul te poartă, te ţine de mână,
Doar atunci când alegi să-L respingi pe Isus,
Tu cobori şi cobori, dar percepi că eşti sus,

Dar atunci când robit, te confrunţi cu amarul,
Vezi buimac, răvăşit, unde eşti, căci hotarul,
Ce a fost calculat cu precizie divină,
Ai călcat în picioare, simţi frustrare şi vină,

Când te simţi vinovat de ce faci, de ce spui,
Să-nţelegi că te-afunzi, nicidecum tu nu sui,
Coboară-ţi privirea şi genunchii la cruce,
Doar Domnul, El poate povara a-ţi duce,

Căci Tatăl din cer îţi ascultă strigarea,
Te roagă şi cheamă la tine-îndurarea,
Frica de Domnul înseamnă-nţelepciune,
Căieşte-te şi crede, va face o minune!

07/10/12, Barcelona- Lucica Boltasu