Floare de colţ
Autor: Viorica Stela Dan
Album: Bobite de roua
Categorie: Incurajare
FLOARE DE COLT
*
Tristețea sufletului se ascunde,
În muțenia gândurilor sumbre.
Glasul ei abia de se mai aude...
Se pierde în ale tăcerii umbre.
Păcatele grele, atârnă pe cruce,
Povară grea pe umerii Tăi am pus.
Gândul spre suferința Ta se duce,
Păcatele mele, Isus, te-au răpus.
Smerită mă plec în rugă profundă,
Și ochii plini de șiragul de perle,
Revarsă picuri ce-n regrete afundă,
Lacrimile suferințelor inimii mele.
Pribeagă prin deșertul nisipos,
Pasul meu se scufundă în uitare.
Ispitele întind surâsul insidios,
Isuse, doar prin Tine am iertare.
Păstor iubit, în viața mea coboară,
Răcorește-mă în apa divinului izvor.
Curăță-mi viața, chiar de o să doară,
Sfințește-mă, Iubitul meu Păstor!
Ia-mă de mână, la margini de ponor,
Să nu se veștejească iarba pe imaș.
Mă du Isuse la pășuni verzi, de dor,
Ca iubirea mamei pentru al ei copilaș.
Oboseala lovește cu durere în piept.
Dorul poartă gândul spre al Slavei nor,
Mai multe rugăciuni spre Tine îndrept,
Ochii se-ndreaptă spre-al cerului decor.
La poale de munte, aștept să-mi vorbești,
Să privim apusul, și apoi până-n zori,
Pentru a Tale planuri să mă pregătești.
Să nu mă pierd în al negurilor nori.
La picioarele-Ți sfinte vin să m-așez,
Recunoștința mea în roua zorilor s-o vezi.
Spre înălțimi astrale să pot să-naintez,
Prin credință, din plaiul pășunilor verzi.
Ca o floare aleasă, rară pe astă lume,
Din lumină port petalele catifelate,
Ca florile de colț pe stâncă: rarisime,
Mult căutate, rar găsite, neasemuite.
De sus din astre, Isus, Florarul meu etern,
Faci o floare de colț din mine, unicat.
Mâna Ta Preasfântă lucrează ferm,
La sufletul meu, să fie în veci salvat.
Mireasma florilor de colț de pe stâncă,
Prin rugăciuni, ca bun miros, urcă la Cer.
Credința o crește din suferința adâncă,
Pe fascicolul de lumină, undă din eter.
Pe portativul etern, notele inimii vibrează,
Sub arcuș pe strunele viorilor din stele.
Mulțumirile în cântare nouă, înaintează,
Ducând lui Isus, recunoștința inimii mele.
M-ai pus pe stâncă, floare rară, de colț,
Deși iubirea și iertarea Ta, n-am meritat.
Ai pus în mine al energiei sfinte volț',
Din rugăciunea ce sfințire a generat.
Rugăciunea, generatorul de energie,
În inimă transformă ura în iubire,
Uleiul Tău Sfânt, întreține flacăra vie,
Pe calea Adevărului spre mântuire.
Înflăcărează dragostea dintâi, în inimă
Să pot fii pregătită, pentru clipa răpirii,
Să pot zbura și eu cu frații, senină,
Cântând divina ODĂ A ÎNVIERII.
Amin!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/98135/floare-de-colt