Te simţi înfrânt de patime adânci
Şi-ţi pui mulţimi de întrebări mereu
Te simţi uitat, te simţi pierdut prin stânci
Şi eşti singur şi fără Dumnezeu.

Te simţi epavă-n lumea ruinată
Te-agăţi de-o rază ce cade-apoi mereu
Te simţi pierdut prin lumea-ntunecată
Ai vrea să ieşi, da-ţi este foarte greu.

Te uiţi şi-n stânga, şi-n dreapta,-i stricăciune
Şi tu eşti parte din ea şi-ţi pare rău
Te simţi pierdut pe-un deşert plin de dune
Şi culmi enorme, şi-apoi căderi în hău.

Ţi-e dimineaţa searbădă şi tristă
Şi-astepţi un semn, dar nu vrei să faci pasul
Să ieşi de pe-a-ntunericului pistă
Să Îi asculţi măcar o dată glasul.

Calci strâmb şi ştii că n-ai scăpare
Decât la Cel ce-n taină ştie totul
Fă primul pas şi schimbă a ta stare
Dacă nu vrei ca El, să-aprindă focul.

Ai vrea să zbori, dar aripa ţi-e frântă,
Te-avânţi puţin şi cazi apoi în gol
Ţi-e totu-amar, nimic nu te încântă
Eşti prins în lanţuri, te afunzi în nămol.

Atâtea patimi dau mereu târcoale
Şi cazi dintr-una în alta mai mereu
N-ai vrea ca El să te cuprindă-n poale,
Să stai bazat pe braţ de Dumnezeu?

Tu ştii că poţi! Curaj, avântă-ţi dorul!
Vino la El să scapi de griji şi patimi,
La El primeşti în taină ajutorul
Vino-n regrete si sincer, plin de lacrimi...

AMIN.