În inimă se cântă duios din instrumente
Ce glas dau inimii să cânte,
Nu doar pentru urechi, ca să le încânte!
Ci pentru Cel ce poate să le-asculte
Și-apoi, din Locuri tainice,absolute
Să Își manifeste-n dată și bucuriile avute.
În inimă se nasc cântări tăcute,
Cântări fierbinți din arfe, flaute, alăute,
Ce răsar și se împletesc, întrețesute
De doru-acela viu de slăvi necunoscute...
În inimă-s cântări neîntrecute
Ce înspre cer pot ridica și suflete căzute
Și din abis recupera oițele pierdute.
Chiar noaptea în lumină pot să o strămute,
Dărâmă ziduri mari și încrezute,
Pe Uriașii fioroși, oricând pot să-i înfrunte,
Din cale, Munții pot să-i mute
Căci se înalță spre Acel ce-I place să le-asculte.

Zaragoza 08/10/2012
de Ioan Hapca (Ionică)