Aș jlăvi în lacrimi patul meu
Prin bezna peste mine tologită,
Dar ochii mi-s uscați de-atâta greu,
Iar inima îmi geme zdrențuită.

O, Doamne, Doamne, parcă m-ai uitat
Strâmbat și gârbovit în ofilire,
Mă zvârcolesc întreaga noapte-n pat
Și-n duhul meu nu aflu liniștire.

Căci am ajuns să mă feresc de zi
Iar viața-mi să se-nghemuie-n cutremur,
Din iadu-acest mă poți a auzi
Când oasele-mi se tulbură în tremur?

Întoarce-mi bucuria pe pământ
Să freamăt fericirea în lumine
Și depărtează-mi răul ce m-a frânt
Să pot să Te slăvesc fără suspine.

Tot ce se face e în voia Ta!
Iar Îți aud bunăvoința dată
Și nu mă satur, Doamne,-a asculta
Răspunsul Tău în inima-nsetată.