Pe pragul binecuvântării Tale
licăresc luminile
mai înainte de-a se fi deschis uşa...
Cum să mă mai îndoiesc
oare...?

Şi nu mai pot rămâne-n picioare
când sfântul cutremur
al Prezenţei Tale
sfinţeşte răsuflarea mea...

Şi nu pot nici îngenunchea:
nevrednici mi-s genunchii să atingă
pragul binecuvântării Tale...

Ar trebui
cu duhul
să-ngenunchez pe prag,
fără cuvânt,
fără gând.

Doar duh
Şi-adevăr.