În fremătări de rugăciune
De Duhul Tău am fost cuprins
Căci nu știu ce-ar putea a spune
Cuvântul meu cel mai aprins.

O închinare mi se-nalță
Din orice umbră de pământ,
În Domnul sunt cu-ntreaga viață,
Cu toată viața Îi cuvânt.

Nu vreau să pierd măcar o clipă
De văzul Tău cercetător
Cu-orice ardoare de aripă
Și poticnire de picior.

Nu-ncerc un gând de a ascunde,
Isuse, de auzul Tău
Din cugetările profunde,
Din clinchetul de zurgălău.

În inimă de s-or aprinde
Cântări cu legănări de spic
Nerisipite pretutindeni –
În Tine, Doamne, să le zic.

Prin beznă pașii de-mi vor trece
Și frici vor bate-n temelii,
De-mi va fi cald, de-mi va fi rece –
În mine toate să le știi!

Calea-mi să-Ți fie în privire
E visul meu cel mai dorit,
Să-mi seamăn mica mea iubire
În Dragostea-Ți fără sfârșit.