Când sulița fuge brăzdând stropi de sânge
Și palida moarte îmi sună, - insistent,
Când vuietul vieții răpus, acum plânge
Iar ochi mânioși mă pătrund mai strident,
Alaiul păgân îmi fură bucuria
Inima e prinsă în cușca uitării...
Plătind prețul greu, își plătește chiria
Pe culmile-adânci și sortite pierzării...

Ca-ntre lumi paralele-s pierdut într-un gri
O mare de iluzii și vise deșarte
Mă apasă-nnorat greutatea lumii
Pe câmpu-inocenței m-atrage spre moarte;
Într-adevar aș fi vrut să fiu mai bun,
Dar nu mai contează ;acum sunt ce sunt;
Și nu pot să scot dar nu pot nici să pun,
La fapte, un bine ce nu l-am făcut!

Departe de mine să fug eu aș vrea,
Dar nu pot; mă bântuie umbre de vină,
Minciuni, promisiuni ce n-am putut ținea
Mă zbat fără șansă-n adânca fântână...
Și nu pot să-acuz sau să spun "n-am știut"
S-arunc dâra vinei pe sacrii piloni
Căci eu am ales în păcate țesut,
Și m-am aruncat în ai morții cicloni...

Încotro mă îndrept: înspre viaţă sau moarte?
Iar pașii pe cine îl las să-i conducă?
Mă întreb de mai este în mine vreo parte,
O fărâmă spre Tatăl să mă readucă...
Sufletul mi-e prins în ruine de-osândă
Am călcat legamântul și-s gol fără El!
Iar pofte și șoapte m-așteaptă la pândă
Și cum să rezist? N-am speranță, nici țel...

Nu vreau să mai stau rătăcind, fără țel;
Nu vreau să mai fiu ca și fiul pierdut;
De azi, mă ridic și mă-ntorc la Acel
Ce-n poartă mă-asteaptă ca și la-nceput.
Renunț la gunoaie și-atâtea păcate
Ce-mi țin aripile și nu pot să zbor
Rog hainele-mi negre să fie spălate,
Și-ndrept dar privirea spre Tine, cu dor...

Amin