Avertismentele Domnului
Ierem. cap. 5


Domnul pe Israel îndeamnă
Ca un om drept, să se găsească
Atunci, El țara n-o condamnă
Și pace o să le dăruiască

Dar toți din țară sunt orbiți
Și mici și mari, la fel gândesc
De răutăți sunt pustiiți
Și liniștea, nu-și mai găsesc

De aceea leul îl omoară
Și pardosul, grav îl atacă
De aceea lupul îl doboară
A lor gură, nu vrea să tacă

A lor fărădelegi sunt mari
Iar Domnul, pe toate le vede
Ei cred că alți zei sunt mai tari
Și adevarul, nu îl crede

La preacurvie s-au dedat
Nevestele altora, vor
Și Legea bună au lăsat
Fac totul, doar de capul lor

A lor purtare-i pedepsită
De Domnul, care este drept
Și țara lor e pustiită
Poporul, nu este corect

Un neam în contra lor aduce
Un neam tare, necunoscut
Săgeți în tolbe își aduce
Un neam, cum nu s-a mai văzut

Ei secerișul vor mânca
Și boii și oile lor
Din a lor vii, lacomi vor bea
Iar Domnul, e nepăsător

De Domnul va fi întrebat
De ce toate le îngăduiește?
El va răspunde răspicat
Cu a Sa mână-i, nimicește

Iar prin proroc Domnul le spune
Căci El pe toate le-a creat
Hotare veșnice va pune
Desparte apa, de uscat

Poporul este prefăcut
Numai, la rele se gândește
Nelegiuiri mari au făcut
De multe ori, se răzvrătește

Acei ce-s buni de acol să meargă
Nimicitorul, e pe drum
Fiica Sionului s -o șteargă
Să nu mai fie, nicidecum

Păstori cu turme la ea vin
Și corturile și le întind
De rele capul lor e plin
Răul, cuprinde a lor gând

Doar gânduri rele îi frământă
Ierusalimul, să distrugă
Pe cei din Iuda-i înspăimântă
Din calea lor, trebuie să fuga

Domnul oștirilor vorbește
Atenți să fie și să vadă
Prin vorbe bune-i sfătuiește
Doar, în Domnul cel viu să creadă

Și o nenorocire mare
Peste acest pământ aduce
A lor jertfe nu au crezare
Spre izbăvire, nu-i conduce

Tămâia din Seba refuză
Și trestia, mirositoare
A lor fapte, n-au nici o scuză
Căci necredința lor, e mare.

va urma