Ah, fiul meu. . .


Ah, fiul meu. . .
Copilăria ta ratată,
Poate-ai gândit cumva,
Mai bine fără tată.

La muncă, doar la muncă,
La joacă mai deloc. . .
Probabil că gândiseşi
Mai bine-o iau din loc.

Ce greu e pentru unii,
Iar alţii-o duc ca-n vis,
Câştigul cel mai mare-i,
Că nu ne-am compromis.

De-s mâinile crăpate
Şi-n palme bătături,
Să nu-ţi fie ruşine,
Ruşine e să furi.

Căci cinstea-i o virtute,
Pe care s-o doreşti,
De vei trăi din muncă,
Pe Domnul Îl sfinţeşti.

Să-L ai mereu în viaţă,
Pe Domnul ca model,
Trăieşte prin credinţă
Şi-n cer vei fi cu El!