Nu te supăra frate


Şi dacă tare te-a-ntristat
De ce citeşti în carte?
Îţi dau un sfat prietenesc:
Să nu te superi frate!

Iar de-o jignire ţi-am adus,
În ceva sau în toate,
Mai bine-o supărare-n plus,
Decât eterna moarte.

Să ştii că n-am nici un câştig
Şi nici n-o fac prea bucuros,
Ţi-aş da chiar şi despăgubiri;
Nu eu te mustru, ci Hristos.

Prietenul adevărat ,
Păcatul ţi-l arată,
Iar dacă totuşi i-ai greşit,
Greşeala el ţi-o iartă.

Şi dacă versul este strâmb,
Şi nu-ţi place cântarea,
În mână am o sapă grea,
Căci asta mi-e chemarea.

În palma mea sunt bătături,
Cam scârţăie condeiul,
Iar scrisu-i meserie grea,
De-abia-i învăţ temeiul.

Iar Domnul chiar mi-a poruncit:
Nici mai puţin şi nici mai mult,
Şi-atunci te-ntreb, fratele meu,
De cine oare să ascult?