Alături
Autor: Victor Bragagiu
Album: fara album
Categorie: Trezire si veghere
Cad întristările din brațe
În nins de frunze arămii
Ce-ncearcă-n van să se agațe
De coama undelor pustii.
Ca speriatele amoruri
Ce-și pierd și inimă și glas
Mai scapă gâștele din zboruri
Ecoul dorului rămas.
Înspre trăirea viitoare
Cu-avântul bine zăvorât
Stă încordată o strigare
De-a săgeta un timp urât.
Doar că ninsorile încurcă
Cu stele, frunze și cu vremi –
Scârțâie-o cumpănă în furcă
De care vrei ca să te temi.
Ca și o lirică postumă
În centrul spulberării prins
Cu-nțepenirile de brumă
Gem doar c-un dor de necuprins.
Speranțe-n zarea de cărbune
Încearcă a-njgheba un foc
Ca geamătul în rugăciune
Credință când nu ai deloc.
Gândeam balada mohorâtă
Cu glasu-n fatalism cusut
Când lângă calea-mi obosită
Isus s-a așezat tăcut.
Șezând alături în tăcere
În scăpărările de-apus
Aud cu viața-mi ce durere
Toamna-mi târzie I-a adus.
Ninge cu frici și suferință
În groaza pentru viitor
Țipătul mut de neputință
Uni căderile în cor.
O lume-ntreagă care cade
Din cumpătarea-n meditări
Citește-n anotimpul roadei
Un timp de plânset și căderi.
În lacrimile de răscruce
Văzduhu-i jilav și-obosit
Din prăbușiri se-nalță-o cruce
Ce-L vrea pe Isus răstignit.
C-un zâmbet încrezut și acru,
Crescând cu-oftările de ploi
Ea-ndreaptă roada de masacru
În Dumnezeu de lângă noi.
Îndurerări autumnale
A necuprinsului măcel
Cu milioane de pumnale
Lovesc în El... lovesc în El.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/99002/alaturi