De ce te prinde teama când vântul bate tare
Şi barca vieţii tale lovită e de val?
Nu ştii că Domnul Slavei din ceruri te veghează
Şi îţi va fi Cârmaci să te întorci la mal?

De ce când încercarea te-atinge uneori
Te pierzi în neputinţa de-a merge mai departe?
Nu ştii că Dumnezeu îţi dă puteri, când ceri,
De-a sparge orice ziduri...de-a merge chiar pe ape?

De ce te îndoieşti când vezi în lume răul,
Atâta nedreptate, şi lacrimi şi suspin?
O mie de-ar cădea în jurul tău...ştii bine:
Isus e Stânca vieţii când vremuri grele vin!

Să nu te-ngrijorezi! Să nu te prindă teama!
Chiar dacă uneori, mai cazi...şi drumu-i greu...
Tu ai în cer un Tată ce mâna-şi va întinde
Şi îţi va da izbândă în încercări, mereu!

De-L chemi cu stăruinţă, oricând, în orice loc,
Din cerul Lui de slavă va coborî la tine...
Va şterge-ngrijorarea, te va lua la piept,
Şi nu vei duce lipsă nicicând, de nici un bine!!!

Vulcan-30-10-2012
Mary