Trecut de miez de zi era.
Ierusalimul clocotea.
Urma tăiatul mieilor
Căci Paştele evreilor

Deja-ncepea la asfinţit.
Domnul Iisus, ce şi-a dorit
Atât de mult a prăznui
Cu ucenicii-această zi,

Din ucenici, doi a trimis
Şi sfătuindu-i blând, le-a zis
Un miel şi azimi ca să ia
Şi să le ducă undeva,

În satul dinaintea lor,
Unde un om cu un ulcior
Vor întâlni.Să-i spună-aşa:
“Învăţătorul nostru vrea

În casa ta a prăznui
Paştele care va veni.
Unde-i odaia cea de sus
Unde va sta Domnul Iisus?

Şi-ndată vă va arăta
Odaia-n care vom cina”.
Cei doi, întocmai au făcut
Ce-Nvăţătorul le-a cerut.

Ce spus-a Domnul, s-a-mplinit.
Căci ucenicii au găsit
Aşa precum Iisus le-a spus.
Odaia mare, cea de sus,

Fusese pregătită gata;
Şi aşternută şi curată
Şi împreună-au prăznuit
Paştele Domnului iubit.

Acolo, noul legământ
Făcut în sângele Său sfânt
A fost de El instituit.
Mereu să fie pomenit

Calvarul greu şi jertfa Sa
Ce s-a făcut la Golgota
Până când El va reveni
Mireasa pentru a-şi răpi.

Şi azi e către asfinţit
Ziua pământului trudit.
În frământarea-i vinovată
Se zbate omenirea toată.

Pentru pământ, harul apune.
Trâmbiţa-i gata să răsune.
Clipele sunt tot mai fierbinţi.
Domnul, cu miile de sfinţi

Va coborâ-n alai ceresc
Să-i ia pe cei care-L iubesc.
Soseşte praznicul cel mare,
Începe sfânta sărbătoare!

Din nou cuvântul s-a-mplinit:
Mielul divin a fost jertfit.
Cu pâinea vieţii, vinul nou,
Ne vom împărtăşi din nou.

Ne-ntreabă azi din nou Iisus:
“Unde-i odaia cea de sus?”
El nu o vrea altundeva
Decât doar în inima ta.

Iisus întreabă înc-odată:
“Inima ta e descuiată?
Odaia cea de sus e gata?
E aşternută? E curată?

Sufletul ţi l-ai îmbrăcat
Cu în strălucitor, curat?
Fie să-I poţi raspunde-aşa:
“E gata , Doamne, intră-n ea!”