Chemarea
Autor: Tabita Ionita
Album: Poeziile mele
Categorie: Zidire spirituala
Copilul Meu, de-atâtea ori

Genunchii ți-ai plecat în rugă.

Când cerul era plin de nori

Când așteptai ai zilei zori

Eu Mi-am întins a Mea mână!



Copilul Meu în încercare

Am fost și Te-am salvat din greu.

Ți-am trimis barca de salvare

Și Te-am salvat cu mână tare

Cu dreapta Mea de Dumnzeu!



Dar azi, o, unde ești copile?

De ce de Mine ai fugit?

Nu știi de plâns și de suspine,

Nici de păcat nu ți-e rușine

Pe Mine, tu, M-ai părăsit!



Ai uitat că Ți-am dat salvare

Că am iertat trecutul tău.

Alergi la lume-n goană mare...

Oprește-te din alergare!

Căci EU SUNT, totuși, DUMNEZEU!



Te-am îmbrăcat cu Duhul Sfânt

Ca să trăiești curat în lume

Cât vei trăi pe-acest pământ.

Dar vai, M-ai părăsit curand

Înfăptuind deșertăciune.



Astăzi pe nume te chem dar,

Vino, întoarce-te la Mine!

Cât încă porțile de har

Deschise sunt, și pe calvar

E ispășire pentru tine!



Dar de nu vrei astăzi să vii

Un lucru-aș vrea să știi copile,

Că lumea-ntreagă n-o iubi

Nici viața nu și-o va jertfi

Cum am făcut EU pentru tine!



Și-n ziua mare de apoi

Noi ne vom întâlni odată!

Vei privi haina de noroi

Vei plânge dar timpu-napoi

Nu se va-ntoarce niciodată!



Spre slava si gloria lui Dumnezeu!



22.10.2012
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/99238/chemarea