Chemarea
Autor: Tabita Ionita
Album: Poeziile mele
Categorie: Zidire spirituala
Copilul Meu, de-atâtea ori
Genunchii ți-ai plecat în rugă.
Când cerul era plin de nori
Când așteptai ai zilei zori
Eu Mi-am întins a Mea mână!
Copilul Meu în încercare
Am fost și Te-am salvat din greu.
Ți-am trimis barca de salvare
Și Te-am salvat cu mână tare
Cu dreapta Mea de Dumnzeu!
Dar azi, o, unde ești copile?
De ce de Mine ai fugit?
Nu știi de plâns și de suspine,
Nici de păcat nu ți-e rușine
Pe Mine, tu, M-ai părăsit!
Ai uitat că Ți-am dat salvare
Că am iertat trecutul tău.
Alergi la lume-n goană mare...
Oprește-te din alergare!
Căci EU SUNT, totuși, DUMNEZEU!
Te-am îmbrăcat cu Duhul Sfânt
Ca să trăiești curat în lume
Cât vei trăi pe-acest pământ.
Dar vai, M-ai părăsit curand
Înfăptuind deșertăciune.
Astăzi pe nume te chem dar,
Vino, întoarce-te la Mine!
Cât încă porțile de har
Deschise sunt, și pe calvar
E ispășire pentru tine!
Dar de nu vrei astăzi să vii
Un lucru-aș vrea să știi copile,
Că lumea-ntreagă n-o iubi
Nici viața nu și-o va jertfi
Cum am făcut EU pentru tine!
Și-n ziua mare de apoi
Noi ne vom întâlni odată!
Vei privi haina de noroi
Vei plânge dar timpu-napoi
Nu se va-ntoarce niciodată!
Spre slava si gloria lui Dumnezeu!
22.10.2012
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/99238/chemarea