Pe vremea cînd prin Elisei
Domnul vorbea în ţară,
O văduvă cu doi copii,
Un ajutor veni să-i ceară.

Era săracă; soţul ei,
Un sol al proorociei -
A murit, şi un străin
Veni să ia fiii în robie.

În disperarea ei cea grea
Nu-i altă limpezire
Şi altă cale nu avea
S-o scape din simbrie.

"Părinte Elisei", i-a zis -
"Durerea mea e mare,
Soţul era om credincios
Şi avea credinţă tare.

Acum străinul vrea să-mi ia
Copiii în robie."
"Dar ce-ai acasă,"el i-a zis
"Să scapi de datorie?"

"Eu am un vas cu undelemn.
Puţin e-ntr-un vas mare."
"O, du-te," i-a zis Elisei
"Şi cere vase-n număr mare.

Şi intră-n casă cu copiii
Şi toarnă undelemn din vas,
Şi ele toate se vor umple;
Îl vinzi, şi dai ce datorezi.

Şi ce rămîne-ţi va ajunge
Să trăieşti tu şi fiii tăi
Şi să purtaţi vie mărturia,
Căci Domnul, scapă pe ai săi."

O, ce simbol! Ce-nvăţătură!
Ce semne scrise în Cuvînt...
Să ştim căci Domnul dă izbîndă,
În lupta vieţii pe pămînt.

Ce har să ai învăţătură,
Să ai credinţă în Cel Sfînt
Să vezi le lucru sfînta Mînă,
În valul vieţii rînd pe rînd.

Ce urme laşi în a ta casă,
Eşti temător de Dumnezeu
Sau umbli-n calea cea lumească
Aşa cum este placul tău?

Ştiu fiii tăi de mărturia,
De harurile slavei Sale?
Pui la răspîntii pietre vii,
Sau şi tu rătăceşti pe cale?

O, nu uita căci vine-o zi,
Cînd urma ta are valoare
Mai grea ca-n vremea de acum,
De-aceea-ţi strigă: DEŞTEPTARE!

Ferice de acei ce cred
Şi au în inimă-o speranţă
Căci pentru ei mai este-un Ghid
Ce poate da o siguranţă.

Ferice de acei copii
Ce au în viaţă un părinte
Ce bea din izvoarele vii
Şi are urma Domnului-nainte.

Azi, crede căci puţin ulei
Ce-l ai în casa ta în vase,
A pus în el Domnul valori,
Şi te va scoate din răscruce.

Minunea Domnului făcu
În casa-aceasta o lucrare
Şi cînd scăpare nu mai avu,
Domnul i-a dat o rezolvare.

Se merită să ai Stăpîn,
Te-ncrede-n mîna cea divină
Şi nu uita căci în curînd,
Şi pacea Lui va fi deplină.

Uleiul nu s-a terminat
Va curge cît va găsi vase
Şi va salva, va ridica,
Cînd prin credinţă intri-n Casă.

Rămîneţi vrednici ucenici
Aşa ca cel ce stă şi-ascultă;
Şi-n ziua cînd nu ştii ce să zici,
Isus îţi scrie iar: IZBÎNDĂ!
AMIN