Acum, în vremea de pe urmă,
Cînd totul tremură în jur,
Cînd criza lasă-adîncă dîră,
Ce faci...? Eşti un creştin matur?

În sărăcii, nesiguranţă,
În mii şi mii de frămîntări,
Mai este-n tine o speranţă
Sau intri şi tu-n tulburări?

S-au dus copiii-n depărtare
Ca să găsească-un trai mai bun;
Dar criza creşte tot mai tare...
Şi mulţi mai zic: "Ce fac acum?"

De-atîtea ori şi prin cămine
Cîte-un cutremur a trecut...
Cînd moartea, cancerul sau focul
Amare răni a mai făcut...

Ce faci...? Ce semn trasezi în vale,
Ce spui acelor ce-s în jur?
Îţi spun că este doar o cale
Ce e trasată în Scripturi!

Pavel şi Sila stau în lanţuri
Şi-s cu picioarele-n butuci,
Căci au mărturisit Cuvîntul
Şi duhul rău a părăsit

Pe-o vrăjitoare posedată
De chinul diavolului - greu,
Şi-acum s-a strîns o mare gloată
Legînd robii lui Dumnezeu.

Ei se rugau plini de putere
Căci pe Hristos nu L-au luat
Şi-L au pe El ca şi avere,
Şi-aşa în lanţuri, I-au cîntat.

Da, fraţi iubiţi de pretutindeni,
Această armă ne e deajuns
Ca să ne scape de-orice temeri
În care noi vom fi ajuns!

Faceţi din ea o temelie,
Faceţi un turn, că-i mai presus
Decît oricare-mpărăţie!
O, Dumnezeu este deajuns!

În criză, să ştiţi, se topeşte
Piscul mîndriei printre noi
Şi veţi vedea apoi cum creşte
Mireasma slavei, oameni noi!

În încercare, în durere,
Mai roagă-te, mai cîntă iar,
Mărturiseşte-n adunare,
Cuvîntul Domnului cu jar!

Cînd temeliile se surpă,
Şi nu mai e nici un răgaz,
Tu vino şi te pocăieşte,
Căci Domnul e şi în talaz!

Uită-te-n jur şi te-nfioară
Cîţi îşi au viaţa în eşec...
Şi pier aşa pe totdeauna,
Avînd un suflet gol şi sec...

Tu nu eşti singur, ai nădejde,
Cu tine este Dumnezeu;
Tu ai speranţă, mergi-nainte,
Urmînd mereu cuvîntul Său!

Cînd toate pier în lumea asta,
Te rog, mai meditează-un pic...
De cumva n-ai pierdut credinţa,
Tu totuşi, n-ai pierdut nimic!

Nu eşti scutit, dar nu eşti singur,
Nu eşti răpus de neputinţi,
Deci mergi-nainte fără murmur,
Ai şi tu parte printre sfinţi.

De eşti lipsit de multe lucruri,
Pe care-n viaţă le-ai iubit,
Dezlegă-ţi inima de ele,
Ajunge căci eşti mîntuit!

Deci du mesajul printre oameni,
Fii o făclie-a lui Isus!
Cînd totul tremură, tu sameni
Cuvîntul sfînt al lui Isus!

Rămînă El o temelie
Şi un simbol pe la răscruci...
Şi chiar în cea mai grea simbrie,
Tu tot pe El să Îl apuci!
Amin