Nu cerceta, nu fii părtinitor,
Atunci când vezi sărmanii,
Căci nu vei ştii, ce-i dincolo de nor,
Nici ce-ţi rezervă anii.

Tot căutând, prin propria putere,
Minciuna, adevărul,
Ajungi să crezi, că toţi au o avere
Şi nu deslegi misterul.

Când poţi s-ajuţi, să nu îţi fie teamă,
De vrei s-o faci, e bine,
Căci Dumnezeu, la asta El ne cheamă
Şi noi o ştim prea bine.

Şi să nu uiţi, de marea Sa poruncă:
“Aproapele-ţi iubeşte!”
Căci Dumnezeu, te va-nălţa pe Stâncă,
Tu zilnic te sfinţeşte!

Dacă nu poţi, sau stai între dileme,
Prietene, te roagă,
Nu apăsa, rana celui ce geme,
Mai bine, tu i-o leagă!

Căci Tatăl Sfânt, cunoaşte-a noastră stare,
Nu ne putem ascunde,
Nici tu, nici eu, nu eşti-nu sunt mai mare,
Ca să putem pătrunde,

Acest mister, doar cel ce duce foame,
Poate să înţeleagă,
Cât valorează dulcele din poame
Şi-o pâine în desagă.

Adeseori, cuprinşi de neveghere,
Uităm uşa-ncuiată,
Şi Domnul bate… Este o părere?
N-o ţine ferecată!

Isus Cristos, a părăsit mărirea,
Pe noi să ne slujească,
N-a judecat, ne-a dăruit iubirea
Şi haina-mpărătească! 05/11/2012, Barcelona