16. Ahazia – înapoi la Baal (1 Regi 22:51-2 Regi 1:18)
Autor: Daniel Branzai
Album: Lecții din Arhivele Regale – studii în cărțile Regi și Cronici
Categorie: Diverse

Arhivele regale – 16. Ahazia – înapoi la Baal (1 Regi 22:51-2 Regi 1:18)

Posted on May 28, 2012 by barzilaiendan

Prima observație pe care o facem este că relatarea vieții lui Ahazia începe în 1 Regi și continuă în … 2 Regi. Singurul motiv pentru aceasta este că … s-a terminat hârtia. Un sul de papirus avea lungimea de 2,28 m. Relatarea despre Ahazia n-a fost destul de mică pentru a încape în sulul cărții 1 Regi, dar nici destul de mare ca s-o treacă în 2 Regi.

A doua observație este că relatarea despre Ahazia este mai mult o cronică despre profetul Ilie. Este foarte greu să reziști tentației de a face un studiu de sine stătător numai despre Ilie. Probabil că este normal să fie așa. Apariția unui asemenea profet a fost motivată numai de abaterile idolatre ale împăraților lui Israel. Dacă Ahab și fiul său, Ahazia, ar fi fost ceea ce ar fi trebuit să fie, Dumnezeu nu l-ar fi ridicat pe Ilie. În general, apariția acestor „trupe speciale“ ale lui Dumnezeu, profeții, a fost întotdeauna semn că două categorii de „unși“ (christoși) din planul divin, preoții și împărații, nu și-au făcut datoria.

De ce trebuie să citim iar despre Ilie? Pentru că citim despre Ahazia că el s-a întors la idolatrie:

„Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. A slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui, şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său“ (1 Regi 22:51-53).

A a treia observație despre Ahazia este că n-a învățat nimic din pățaniile tatălui său. El a văzut cum închisese Ilie cerul și cum coborâse foc din cer la Carmel. El știa de minunile  biruințelor din cele două războaie în care Iehova se dovedise puternic și plin de har! Ahazia văzuse cum până și Izabela a trebuit să se dea după opinia populară și să respecte măcar în aparență credința în Iehova. Cu toate acestea, copilul Izabelei mergea acum pe urmele mamei lui.

A patra observație este despre „justiția poetică“(simbolică prin ironie) pe care i-o aplică Dumnezeu lui Ahazia. Căderea lui Ahazia înapoi în idolatrie este pedeapsită printr-o „cădere“ printre zăbrelele catului de sus:

„Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab. Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, şi s-a îmbolnăvit. A trimes nişte soli, şi le-a zis: ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta“ (2 Regi 1:1-2).

Cel care a zis că „singurul lucru pe care-l învățăm din istorie este că nu învățăm nimic“ avut dreptate. Ahazia s-a purtat de parcă nu există Iehova, iar Israelul ar fi intrat în posesia teribilului Baal. Asta a fost prea de tot. Dumnezeu a trebuit să intervină. La tribunalul ceresc se pronunțase deja sentința. Îngerul Domnului (posibil chiar Domnul Isus Christos) l-a pus în mișcare pe cel care funcționa ca o conștiință a națiunii, profetul Ilie:

„Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: ,,Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, şi spune-le: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.” Şi Ilie a plecat“ (2 Regi 1:3-4).

Intrigat de întoarcerea solilor lui, Ahazia vrea să știe cine a fost profetul care a avut îndrăzneala să-i întoarcă din drum și își dă seama că fusese Ilie:

„Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: ,,Pentruce v-aţi întors?” Ei i-au răspuns: ,,Un om s-a suit înaintea noastră, şi ne-a zis: ,,Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimes, şi spuneţi-i: „Aşa vorbeşte Domnul: ,,Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimeteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.” Ahazia le-a zis: ,,Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?” Ei au răspuns: ,,Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: ,,Este Ilie, Tişbitul“ (2 Regi 1:4-8).

Numirea folosită de Ilie pentru idolul ales de Ahazia este „Baal-Zebub“ care este tradus în Septuaginta prin „Domnul muștelor“. S-ar putea foarte bine să avem de a face cu o altă ironie din acest pasaj. Porecla ar putea semnifica o nouă batjocorire a celui dovedit deja neputincios în marea și semnificativa înfruntare de pe Carmel. „Domnul muștelor“ ar putea avea semnificația aici de „domnul celor ce scormonesc prin gunoaie“, sau „domnul celor care roiesc peste mortăciuni“ (În greaca NT, „Beelzeboul“ este „prințul demonilor“ (Mat. 12:24, 27; Marcu 3:22; Luca. 11:15, 18), identificat și ca Satan (Mat. 12:26; Marcu 3:23, 26; Luca 11:18), New Bible dictionary (3rd ed.) (108). Leicester, England; Downers Grove, Ill.: InterVarsity Press).

De ce întreabă Ahazia cum era la înfățișare cel care-i trimisese cuvintele din partea Domnului: Este clar că el vrea să știe dacă este vorba de Ilie. Fără îndoială, Ahazia îl văzuse și fusese martor la isprăvile lui. Asta nu înseamnă însă că Ahazia îl respectă sau că se teme de acest „om al lui Dumnezeu“. Dacă Baal Zebub i-ar fi spus că va muri, probabil că Ahazia s-ar fi resemnat și-ar fi acceptat în tăcere soarta. Dar dacă un profet îi spune că va muri din cauza păcatelor lui, Ahazia se revoltă împotriva lui Iehova. Tânărul rege n-a învățat nimic din ceea ce i se întâmplase tatălui său. Împietrit în inima lui și încăpățânat în pornirile lui, Ahazia repetă confruntările trăite de tatăl său, Ahab, cu Ilie. El repetă atât războaiele (în care puterea fusese clar de partea lui Dumnezeu), cât și pogorârea focului din cer. Și de data aceasta, „justiția poetică“ a fost evidentă:

„A trimes la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: ,,Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: „Pogoară-te!” Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: ,,Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui“ (2 Regi 1:9-10).

Vorbele lui Ilie s-ar putea înțelege cam așa: „Dacă sunt acel Ilie despre care vorbești, ar trebui să ști că nu te poți apropia de omul lui Dumnezeu ca să-i poruncești ce trebuie să facă. Altfel, … vei avea parte de mânia Celui pe care-L reprezintă!“

Cea de a doua căpetenie a înăsprit și mai mult tonul și porunca transmisă de Ahazia lui Ilie:

„Ahazia a trimes din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul, şi a zis lui Ilie: ,,Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: ,,Grăbeşte-te de te pogoară!” Ilie le-a răspuns: ,,Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuiască, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui“ (2 Regi 1:11-12).

De ce a trimis Ahazia un număr așa de mare de ostași după Ilie? Dacă l-a considerat un profet al Domnului, oare nu și-ar fi dat seama că nimeni nu-l poate forța să vină? Dacă l-a considerat un simplu om, tulburat la cap de nădejdile lui înșelătoare, de ce a socotit că trebuie cincizeci de oameni ca să-l prindă? Cine caută răspuns la această dilemă, va face bine să-și aducă aminte că și Pilat a trimis o gardă ca să-L prindă pe Cel ce se declarase Fiul lui Dumnezeu!

Confruntarea cu Dumnezeu este sortită eșecului. Este un fel de sinucidere. Cea de a treia căpetenie trimisă la Ilie a înțeles mai repede decât Ahazia lucrul acesta și schimbarea de atitudine a fost răsplătită cu o schimbare a sorții. Acesta este mesajul clar al întâmplării:

„Ahazia a trimes din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit; şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie, şi i-a zis, rugându-l: ,,Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta! Iată, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!” Îngerul Domnului a zis lui Ilie: ,,Pogoară-te împreună cu el, n-ai nici o frică de el“ (2 Regi 1:13-15a).

Este clar că Dumnezeu a vrut să-și protejeze profetul. Uciderea celor care au venit aroganți să-l prindă a fost pedepsită aspru, învățându-i pe ceilalți să se poarte frumos cu reprezentantul divin.

A cincea observație este că dorința lui Ahazia de a sta de vorbă personal cu Ilie n-a fost motivată de o dorința de îndreptare. Ea nu a dus decât la o repetare a condamnării rostite din partea lui Dumnezeu. Deși a fost adus cu forța și deși Ahazia a căutat să-l înspăimânte, Ilie nu și-a scbimbat mesajul nici de frica și nici de dragul oamenilor. Împăratul lui Israel și-a primit confirmarea dorită, dar nu s-a pocăit. Nici lecțiile din viața tatălui său și nici ceea ce a experimentat el însuși, nu i-au folosit la nimic:

„Ilie s-a sculat şi s-a pogorât cu el la împăratul. El i-a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: „Pentrucă ai trimes soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum
n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.” Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; căci n-avea fiu. Celelalte fapte ale lui Ahazia, şi ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?“ (2 Regi 1:15b-18).

Sursa:

http://barzilaiendan.wordpress.com/2012/05/28/arhivele-regale-16/

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/studii/99539/16-ahazia-inapoi-la-baal-1-regi-2251-2-regi-118