Suntem oameni. Și creștini. Unii sunt doar oameni. Alții vor să fie doar creștini; însă nu cred că poți fi din a 2-a categorie, fără a face parte și din prima! Dar poți fi din prima categorie, fără a face parte din a 2-a! Cel mai bine este să faci parte din ambele categorii! De aici vreau să deviez subiectul spre o situație creată (sau ascunsă) de scuza că „suntem oameni”: ne comportăm în așa fel încât să fim văzuți de oameni, și cam atât!
Dar vine o zi când vom sta în fața Altcuiva, nu a oamenilor, ci a Omului Isus Hristos. Vom sta în fața Aceluia care cunoaște toate tainele inimii noastre, cunoaște gândurile și motivațiile noastre... Cunoaște și vede tot ceea ce omul nu poate vedea sau cunoaște despre noi! Cum va fi atunci pentru noi? Ne vom rușina sau vom putea sta cu fruntea sus? Unii vor încerca să stea cu fruntea sus și vor avea curajul să spună „Doamne, noi am făcut și am dres în numele Tău!”. La aceștia Isus le va spune... „Niciodată nu v-am cunoscut!” Alții vor spune „Doamne, când?” Și El va răspunde... „Oricând ați făcut lucruri în și din curăție de inimă!” Mat. 25:32-46.
Dar, până atunci, cei din prima categorie vor fi foarte preocupați și interesați de modelul împăratului Saul (1Sam. 15:1-(30)-35). Pentru ei nu este (chiar așa) important ce spune Dumnezeu! Este mult mai important ce spun oamenii despre ei și acțiunile lor. (Nu contest importanța sfaturilor sau remarcilor adevăraților copiii ai lui Dumnezeu! Cred că sunt lucruri în care cei din jur te pot ajuta. Nu cred în frazele rostite cu ușurință „Știe Domnul!” pentru că tocmai asta e marea problemă: Domnul știe!!! Sper că am clarificat faptul că nu susțin principiul „ultimului mohican”)! În acest punct, prima categorie este preocupată de „cum” și „ce” să facă sau nu ca să „dea bine” în fața unor persoane despre care știu că au o anumită influență (pastori, profesori, șefi etc). Și, la fel ca Saul, preocuparea lor este să fie „cinstiți/onorați” în fața „poporului”.
Ceea ce este surprinzător la reacția lui Samuel este că „s-a întors și a mers după Saul...”. deci, se prea poate ca în fața oamenilor „să dai bine”, chiar dacă Dumnezeu „te-a lăsat în voia minții tale...” (Rom. 1:28).
În fața cui vrei să dai bine? Gândește-te bine înainte să răspunzi; apoi acționează în consecință.
P.S. Apocalipsa 22:11-21