Un om ce pricepe că a fost creat

Un om ce pricepe că a fost creat,
De Acel ce la toate, viaţă le-a dat,
Se trezeşte din somn şi din nepăsare.
Cuprins de fiori, imploră salvare.

Un om cercetat de Duhul cel Sfânt,
Nu vrea să mai fie o pleavă în vânt.
Ci, sădit lângă apa, cu izvorul curat,
Mereu plin de sevă şi rod minunat.

Un om ce-nţelege prin Cuvântul divin,
Că trăind în păcat, viaţa-i este un chin,
Se-ntoarce „acasă”, la Tatăl iubit,
Cu inima frântă, plângând ce-a greşit.

Un om credincios trăieşte credinţa,
Văzută de semeni îi e pocăinţa.
Nu-i este ruşine să trăiască frumos,
Slăvindu-L întruna pe Domnul Hristos.

Un om înţelept, ascultă mereu,
Mesajul cel sfânt a lui Dumnezeu.
Doreşte smerit printre oameni să fie,
„Lumină şi sare” , epistolă vie.

Un om hotărât pe calea ce-a dreaptă,
Aleargă ‘nainte ştiind că-l aşteaptă,
Cununa promisă, la capăt de drum,
Răsplata acelor ce-şi duc crucea acum.

Un om plin de râvnă şi iubirea dintâi,
Pe Isus răstignit îl vesteşte oricui.
Şi cum a-nviat, din „mocirlă” la smuls
Piciorul din nou, pe stâncă i-a pus.

Un om care vrea, viaţa din veşnicie,
Renunţă deplin la vechea robie.
Slujeşte statornic, mulţumit, bucuros,
E „un vas” curăţit spre veşnic folos.

de Teodor Groza
08.11.2012
Vişeu de Sus