Prin suferință atunci când treci și prin necaz
Și cauți un sprijin, rugând pe cel de lângă tine
Cu vocea sugrumată a durerii și lacrimi pe obraz
Zicând: „Poți să mă-ajuți, să stai acum cu mine?”

Mai grea e suferința! Că începe a-ți spune omul
Problemele-i „urgente” ce-l cheamă „chiar acum”
Și grea este expresia „te las, rămâi cu Domnul!”
Din inima acelui ce-și vede liniștit de al său drum.

Când te îndrepți cu-a ta durere spre-un frate drag
Zicând cu inima zdrobită: „Te rog, rămâi cu mine!”
Îl vezi că se-eschivează, dând „dragostea„-n vileag...
Mai mare îți e durerea când auzi „... rămâi cu bine!”

Însă, de strigi către Isus cu al tău necaz și suferință,
Te luminezi de bucurie! Căci ori de câte ori privești
El, credincios stă lângă tine și te ridică în biruință
Chiar și din valea adâncă a umbrei morții, dacă ești!

Zaragoza 27/10/2012
De Ioan Hapca (Ionică)