Pe drumul vieţii


*
Pe drumul vieţii spre cer ai pe Isus-nainte,
Deschide-ţi mintea pe albia apelor sfinte.
Înfrângeți firea rebelă, ce se răzvrătește.
În furtuni, cuptoare de foc, El te ocrotește.

Cu râul din lacrimi şi picăturile de sânge,
Tezaur prețios din aur curat, tu vei strânge,
Pe genunchi în odăiță înălțând rugăciune,
Cu îndrăzneală de fiu, totul, tu Îi poţi spune.

În dragoste şi credincioşie, El te creşte,
Cu comori din rodul divin te îmbogățește.
Aprinde lumina ca pe-o senină crăiasă,
Păcatul să nu te mai poată prinde în plasă.

Păienjenișul răului nu-şi mai întinde firul,
Domnul iertării pune clemenței pecete mirul,
Risipeşte întunericul, ia greaua corvoadă,
Pe drumul vieţii, desluşit calea să se vadă.

Spre culmi înalte poartă Isus veşnica făclie,
În furtuna luptelor oprește valurile mari,
Să nu rătăcești drumul spre cereasca-împărăție.
Te poartă Domnul iubirii pe braţele Lui tari.

Să-ţi fie statornică credinţa, te ocrotește,
Şi veghează din cerul de slavă necontenit.
În necaz îţi arată cât de mult te iubește,
Brațele Lui dau odihnă sufletului obosit.

Pe drumul vieţii spre cer Isus te conduce,
Deschide-ţi mintea pe albia apelor sfinte.
Nu lăsa firea rebelă, ce durere-ţi aduce,
Să te stăpânească şi să ajungi fără minte.

În cuptorul fierbinte, în foc intră cu tine,
Potolește dogoarea ucigătoare în har.
Mila Lui se revarsă cu sânge de rubine,
Din trupul Său de pe cruce, ca jerfă pe-altar.

Pe drumul vieţii spre cer ai pe Isus-nainte,
Deschide-ţi mintea pe albia apelor sfinte.
Nu-ţi părăsi încrederea, intră în sfinţire,
Deplin încredințată că te-aşteaptă o răpire.
Amin!