Ridică slavă Domnului înaltul,
Pământul mulțumește că-i creat,
O zi transmite gloria-I în altă,
O noapte o vesti-n alt înnoptat.

În stare nu e-o laudă-n cuvinte
Și nu există pe pământ un grai
Să poată că în voce, că în minte
Pe Dumnezeu de-a-L proslăvi de plai.

Larg se întind câmpiile senine,
Iar Soarele ca mirele voios
Natura potopește în lumine
Ca un sărut pe-obrazul rușinos.

Oricare fir se-mbibă de căldură
Și orice fire viața și-a-nsorit
Că-n dragostea aceasta toți avură
Sorgintele de trai blagoslovit.

Tot astfel e și-a lui Isus Iubire
Ce-n Viață ne înalță fericiți
Și-a Domnului eternă-orânduire
S-o-mbrățișăm în piept neprihăniți.

Lumina mărturia Lui o spune,
Curate-s ale Domnului porunci –
Din ele propășesc înțelepciune
Încărunțiți bărbați și blonzii prunci.

Isus ne-adeveri o judecată
Ce ne-ntărește cu Dreptatea ei,
Ea-i mai de preț ca-aurăria toată,
Mai dulce e ca mierea din știubei.

Condu-mă, Doamne, ca din neștiință
Să nu-mi pierd pasul de pe drumul strâmt
Și Calea ocrotește-mi în Credință
De slăbiciuni ce nu pot să le simt.

Ferește-mă de răni și de buclucuri
În traiul meu atât de pământesc...
Te rog, Isuse,-ajută-mi să Te bucuri
De viața mea ce-n Tine o trăiesc!