Azi mi-amintesc cu bucurie
De un drum nou, de o calatorie,
Un drum pe care niciodat’
In viata eu n-am mai umblat.

De-o zi, cu frunze aramii,
Cu negrii struguri copti in vii,
Cu pasarele calatoare,
Calatorind spre-o alta zare.

De-o zi de toamna minunata
Cincisprezece octombrie, zi neuitata,
Cand pe drumul de casnicie,
Noi, am pornit cu nostalgie.

Era o zi de sarbatoare,
Cu voie buna si cu soare,
Cand Dumnezeul minunat
Din cer ne-a binecuvantat.

Zi cu padure colorata,
Cu har si cu emotii incarcata.
Pe drumul de noi neumblat,
Dumnezeu de sus ne-a vegheat.

In casnicia atunci intemeiata,
L-am rugat sa ne fie Tata
El, Domnul sfant, ocrotitor,
Sprijin si stanca si-ajutor.

El ne-a vegheat calatoria
Casniciei, dand trainicia.
Din ziua cand ne-am cunoscut ,
Patruzeci de ani curand au trecut.

Au fost furtuni, au fost si ploi
Dar Dumnezeu a fost cu noi,
Nimic nu ne-a oprit pe cale
De-a umbla pe urmele Sale.

Pustia cand am strabatut,
El ne-a fost pavaza si scut.
In drumul pe care-am pornit
Pe Dumnezeu ne-am bizuit.

Au fost si zile cu mult soare
Si zile de binecuvantare,
Dar n-am uitat pe Dumnezeu,
Nici la bine, si nici la greu.

Cu El cine calatoreste,
De nimic nu se poticneste,
Cand tinta vietii e Hristos,
Prin El vei fi victorios!

Si drumul ce l-am inceput,
Avandu-L pavaza si scut,
Noi l-am parcurs cu bucurie,
Dumnezeu, laudat sa fie!

Azi contemplez cu nostalgie
Frumosii ani de casnicie
Si depanand firul de amintiri,
Ma uit cu bucuria in priviri.

Si ma intorc sa-Ti multumesc
Din suflet, scump Tata ceresc,
Caci pana aici ne-ai ajutat,
Si ca ne-ai binecuvantat.

EBEN - EZER. Ai fost cu noi
In bucurii si in nevoi.
Si patuzeci de ani de casnicie,
Vreau piatra de hotar sa fie.

Si dupa anii ce-or veni,
Cand noi in urma vom privi,
De-aceasta zi ne-amintim,
De mii de ori Iti multumim!..