Gustul amar al sfintelor moaste

,,,Dar vine ceasul, si acum a si venit, cind inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal .’’’

   Nu este greu a scrie si nici a comenta unele subiecte; [atentie, nu a judeca ] dar nu pot să mă stăpânesc în această privință, în a arata unul din fursecurile preferate ale diavolului, pe care le savurează din pacate foarte mulți creștini mai mult sau mai puțini "vopsiți" cu acest nume. Îmi aduc foarte bine aminte, de anii copilăriei mele, când așteptam cu nerăbdare, dulciurile pregtite de scumpa mea mamă. Nu era o  profesionistă în arta culinară, dar chiar si așa, acele miniaturi de gogosi care ieseau modelate frumos de sub palma ei sfântă, mă făcea sa salt de bucurie, mânjindu-mă cu zahărul pudră, din cap până în picioare. Le savuram cu o mare poftă, si deveneam ușor gelos pe fratii mei care se faceau partasi ca si mine, in jurul vasului plin de gogoși, înfulecând pofticios, fiecare bucațică de aluat bine rumenit. Poate vă întrebați, ce legatura exista intre gogoși si inchinare ?

   Aș vrea totusi să fiu un pic mai explicit si pentru cei care poate nu au înțeles mai nimic din amintirea mea copilărească. În România mea sfântă și dragă,[  din păcate mă găsesc in afara granițelor ei,] sânt spectator ca si mulți alți semeni ai mei, la acest fenomen care  a devenit foarte la modă in ultiml timp, si anume ,, închinarea la sfintele moaște’’.

   Obicei pagân, neștiință, sete de credință, dorul de a căpăta ceva cât mai repede de sus, sau este doar una din gogoșile bine îndulcite a ingerului decazut, devenit peste noapte ,, Dumnezeul veacului acestuia ‘’?

   In ce mă privește, am să  unesc cele două replici de mai sus, și anume : obiceiul păgân cu gogosi bine îndulcite. In mitologia greacă, care mai apoi a fost îmbrățișată si de ramura creștină, diavolul este zugrăvit ca fiind o ființă neagră cu coarne, si cu o furcă bine ascuțită, pregătită pentru neascultatorii si necredincioșii  lumii care a trecut, cât si cea prezentă. Sincer, nu îmi pasă dacă diavolul este negru, verde, sau roșu. Nu îmi pasă chiar absolut deloc, câte rânduri de coarne are, si nici de furca lui;  ce mă îngrijorează, sunt fursecurile, gogoșile, si biscuiții  bine însiropați,  care nu scapă nici o ocazie, în a le  servi absolut gratis oamenilor înguști la minte, care din pacate sunt vopsți doar cu numele de creștini. Așa cum am spus, nu judec pe nimeni. Din păcate, toata omenirea zace in cel rău , toți gustăm din gogoșile otrăvitoare voluntar in multe feluri, si ne lăsăm seduși de mirosurile puternic  amețitoare, ce ne face sa fim prinși in vraja lor, si aici nu mă refer la fursecul numit de mine astazi ,,, gustul amar al sfintelor moaște’’’.  Sunt multe alte fursecuri, care din păcate le savurăm atât de pofticios, in multe instațe ale vieții noastre.

   Am devenit spectator fără voie, şi  mă uit cu o mare dezamăgire în suflet, pe acel deal al Mitropoliei, la "hoardele" de oameni ce se înghesuie, unii dintre ei atit de fanatici, doar-doar, vor prinde locul din fată; apoi, nu se mai dau deslipiți de racla care ascunde din păcate , un fragment de os, o mână uscată, bucați de veșminte, ce au aparținut cânda unor oameni muritori, iar peste noapte au devenit doctori, ocrotitori, si mijlocitori pentru nevoiele celor care își pun speranța, in ajutorul lor mort ca și ei , de atâta amar de vreme. Mi-aduc aminte de minunatele cuvinte ale Domnului Isus, în care spunea:

,,, Isus le-a zis; ,,Luati seama si paziti-va de aluatul Fariseilor si al Saducheilor.’’’ Matei 16;6

   Ei bine, se pare că brutarul sau cofetarul acestei lumi, e un profesionit foarte inteligent, e un maestro care știe foarte bine cum să atragă prin gogoșile lui însiropate, cu gust de adevăr mincinos, mii şi mii de oameni, ce îşi pleacă capul sub acest jug  al tradiției, însiropat într-o formă de credință, doar de dragul câștigului murdar a unor suflete, ce nu vor să cunoască ce se ascunde în spatele acestei 'gogoși mascate'. Demasc aici doar rețeta otrăvitoare a cofetarului viclean, şi anume ,, actiunea sa ‘’, nu şi pe oamenii care, din păcate, încă se mai murdăresc  pe degete cu zahărul pudră al cofetarului veacului acestuia.

   În mintea omului nătâng, în afara faptului că de la bun început a ales liberul-arbitru, şi nu dorința de a crește sub comanda Divină, se găsesc milioane de particule goale, iar cofetarul îndemânatic și viclean, odată pătruns în aceste camera goale, începe a le umple cu făina orbirii, cu drojdia lumii care este pe bunul plac al omului lesne-crezător, cu mirodenii din cele mai alese şi preţioase simțului uman și astfel, devine tot mai pofticios bietul om,  mulțumindu-se cu gogoaşa ieftină şi dulce, a patiserului șiret.

   În dorința si crezul lor orb, L-au înlocuit pe Hristos, cu sfântul Dumitru, proclamat peste noapte, ocrotitorul Bucureștului, pe sfântul Nectarie, vindecătorul celor bolnavi, dar au uitat de Hristos cum a vindecat  pe leproși si pe cei îndrăciți, iar pe sfânta Paraschiva - a devenit şi ea  ocrotitoarea Moldovei și a Iașului, dar au uitat de Cel ce este Arhitectul, Suveranul si OCROTITORUL întregii omeniri. Astfel, patiserul acestei lumi, se foloseste de slăbiciunea multora la număr, promițindu-le că, dacă  vor  gusta din fursecurile lui, vor fi buni creștini si mântuiți de păcate. Cofetarul are nevoie de ingrediente, şi se pare că nu duce lipsă, dar Dumnezeu, nu are nevoie de oasele unor bieţi muritori, de moaște, de mumii, s.a.m.d,  pentru a-Şi atinge scopurile.

   El este acelaşi Dumnezeu viu, ieri, azi, și în vecii vecilor, care din nemărginita Sa dragoste a  smuls de la pieptul Său pe Fiul Său Preaiubit, si L-a jertfit pentru ca orșicine crede in El să nu moară, și în schimb va avea viața veșnică promisă [ Ioan 3;16]. Morții, fie ei și sfinți in viața lor trecătoare, trebuie lasati să-si duca somnul in liniște în tărina pământului, că de acolo au fost luați, si tot acolo sa fie puși după porunca Sfintului Dumnezeu, nu dezmembrați, nu purtați pe umeri, sau să fie înlocuitori, în locul Domnului Isus. Eu nu cred ca unui bucatar şef, i-ar prinde bine ca eu să-mi bag nasul in rețeta sa de cordon bleu, inlocuind pieptul de pui  cu o carapace de broasca țestoasă...  sigur, voi suporta consencințele, dar Dumnezeu in mila Sa, încă mai are răbdare cu noi pofticioșii de fursecuri, dar detestă la infinit rețeta otrăvitoare a patiserului primitiv.

   Si astfel, acest patiser laș, mereu a copiat rețete, și nu va înceta în a le oferii lumii întregi absolut gratis. Nu doresc să atrag ura nimănui, dimpotrivă saă cercetam Scripturile, că acesta este și îndemnul Domnului Isus, și să ne rugam Tatalui ceresc să ne ferească de fursecurile acestui cofetar plin  de minciună şi neadevăr. Din mica mea amintire copilărească, am încercat să atrag atenția, că de multe ori, nu tot ce este pus pe masă este şi comestibil, iar astăzi, îmi lipsesc atât de mult miniaturile de gogoși rumenite, ce ieșeau odată de sub palma sfântă a mamei mele. Și întotdeauna ele vor fi mult mai dulci şi bine însiropate, decit cele ale cofetarului veacului acestuia.

Dumnezeu să binecuvânteze România,

Viorel Balcan 14 noiembrie 2012