+1 Am
1. Ca un tren ne pare viaţa, AmE
Ne trezim în el mergând
Dm
Fără să ne dăm noi seama
E
Unde ne-am urcat şi când.
Am
Mulți copii voioși se urcă. . E
Câți în drum n-am întâlnit? !
Dm
Iar câte-un bătrân coboară E
Singur, trist și istovit.
AmF
R: Mai lasă, Doamne-n al vieții tren C
Cerescul har, Dm
Mai las' o cercetare GC
Să știm cine suntem! F
Iar dacă drumul vieții e-n jos C
Si fără rost, E
Tu îndreaptă-ne cărarea Am
Și pașii cu folos!
2. Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până când să ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii. .
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
3. Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n gara VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
4. Ca un tren ne pare viața,
Ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm noi seama
Unde ne-am urcat și când.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Text strofe: Traian Dorz
Text refren: Claudiu Simion
Eclesiastul 11:9Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.