Când l-am văzut pe băieţelul acela stând pe scaunul învechit şi privind în jos de teama de a se uita le mine, inima mi s-a topit de gingăşia sufletului său curat. Ochii săi mari şi căprui priveau mereu la pisicile de sub masa din bucătărie şi zâmbetul lui îngeresc era rezervat numai pardoselii. M-am aşezat lângă el şi l-am ciupit de obraz, entuziasmată de frumuseţea lui. El nici măcar nu m-a privit, ci doar a zâmbit şi gropiţa din obraz i-a apărut pe obrazul catifelat. Am privit-o pe mama lui apoi şi am citit în sufletul ei disperare şi teamă. Dinţii din faţă îi lipseau şi atunci când nu vorbea cu cineva, o observam privind în gol peretele murdar din bucătăria sărăcăcioasă. În mintea mea îmi imaginam un scenariu diferit în care mama băieţulului era fericită şi în care micuţul nu avea acea teamă cuibărită în suflet. În capătul camerei, stătea semeţ tatăl şi stâlpul familiei pe faţa căruia se citea asprimea. Soţia îl privea temătoare, iar el ridica uneori tonul când se enerva. Băieţelul.... privea în jos. Mintea mea striga către ei: "Dacă aţi şti ce copii minunaţi aveţi, dacă v-aţi întoarce la Dumnezeu totul ar fi diferit pentru voi!"
Auziseră de Dumnezeu, dar el o împiedicase pe cea de lângă ea să-L urmeze pe Isus atunci când hotărârea fusese luată în inima ei. Acum, deznădăjduiţi şi cu inima înecată în tristeţe vorbeau despre cât de rău le merge, în timp ce ea privea spre băieţel şi spre fetiţă, implorându-i să înveţe ca să ajungă cineva în viaţă.
Un gol mi-a umplut inima după ce am plecat de la ei şi tot drumul spre casă m-am rugat stăruitor pentru mântuirea casei lor. Totul ar fi fost atât de diferit dacă Isus ar fi locuit în inimile lor, dacă el nu ar fi împiedicat-o pe ea să-L urmeze pe Dumnezeu. Acel copil mi-a captat inima şi m-am gândit că aşa băieţel mi-aş dori şi eu.
M-am gândit ce îi costă pe oameni să se întoarcă la Hristos, de ce nu o fac şi de ce cred soţii că un pahar de bere le-ar aduce fericirea şi prosperitatea? Acea femeie suferea în tăcere, dar nu putea să spună nimănui despre durerea ei pentru că nu ar fi fost înţeleasă. Acea familie ar putea fi altfel, dacă Isus ar fi capul ei. Totul ar fi diferit pentru ei, ar vedea cum binecuvântările Sale îi însoţesc în treburile lor şi cum pacea Lui i-ar feri de îngrijorare.
Dragii mei, nu vă îndepărtaţi niciodată de Dumnezeu, oricât de tentant vi s-ar părea o seară în club sau o relaţie pe ascuns, sau o ţigară vârâtă în gură. Nu vă lăsaţi batjocoriţi de duşmanul, care se luptă pentru sufletele voastre ca să vă atragă spre distrugere. Dacă aveţi o familie, luptaţi pentru ea în rugăciune. Nu aveţi idee cât de mult valorează rugăciunile voastre! Binecuvântaţi-vă soţul/soţia şi copiii. Numai în unitate veţi putea birui toate bătăliile. Nu-L părăsiţi pe Dumnezeu pentru nimic în lume ca să nu regretaţi mai târziu când va fi prea greu să vă mai întoarceţi pe calea cea bună. Lumea nu are nimic bun de oferit. Am văzut asta în vieţile celor ce L-au părăsit pe Dumnezeu. Familia este cea mai puternică legătură pentru care se dă cea mai aprigă bătălie, iar noi trebuie să ne RUGĂM. Numai prin rugă putem birui, înţelegeţi!
Sursa: intrebarileinimii.blogspot.ro
