Între două focuri

Autor: Anonim | Album: Meditații | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de IonPuiu in 01/09/2015

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Ioan 18:25

Ioan 18:25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”
Ioan 18:26 Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
Ioan 18:27 Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
Isus înaintea lui Pilat
Ioan 18:28 Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.
Ioan 18:29 Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?”
Ioan 18:30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
Ioan 18:31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
Ioan 18:32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
Ioan 18:33 Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”
Ioan 18:34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”
Ioan 18:35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”
Ioan 18:36 „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
Ioan 18:37 „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
Ioan 18:38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.
Isus şi Baraba
Ioan 18:39 Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?”
Ioan 18:40 Atunci, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar.
Isus este dat în mâinile iudeilor
Ioan 19:1 Atunci, Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.
Ioan 19:2 Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
Ioan 19:3 Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.
Ioan 19:4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”
Ioan 19:5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
Ioan 19:6 Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
Ioan 19:7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
Ioan 19:8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
Ioan 19:9 A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
Ioan 19:10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”
Ioan 19:11 „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
Ioan 19:12 De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.”
Ioan 19:13 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”.
Ioan 19:14 Era ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
Ioan 19:15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!”
Ioan 19:16 Atunci, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
Ioan 19:17 Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.
Ioan 19:18 Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
Ioan 19:19 Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”.
Ioan 19:20 Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
Ioan 19:21 Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’”
Ioan 19:22 „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
Ioan 19:23 Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
Ioan 19:24 Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.
Ioan 19:25 Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

"Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea..." (Ioan 18:25)

Puţin mai devreme Petru L-a apărat pe Isus tăind urechea unui slujitor al marelui preot, iar acum se leapădă. Ţi s-a întâmplat? În încercare oasele ţi se topesc şi cazi. Ce e de făcut?

a) Spui: "Toţi greşim, nu-i mare lucru!";

b) Negi şi spui: "Cine, eu să cad? Glumeşti, nu eu!"

c) Distorsionezi totul şi zici: "Nu da vina pe mine, societatea m-a împins!" Dar mai ai o opţiune: să te confrunţi cu realitatea.

Când Frederic cel Mare, regele Rusiei, a vizitat închisoarea din Potsdam, fiecare puşcăriaş a susţinut că este nevinovat. Doar unul a zis. "Sunt vinovat! Îmi merit pedeapsa!" Când regele a auzit asta, a poruncit gardianului: "Dă drumul repede acestui prizonier înainte să-i corupă şi pe ceilalţi nevinovaţi prizonieri!" Nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu, căruia va trebui să-i dăm socoteală pentru tot binele sau răul ce l-am făcut (Evrei 4:13). Mărturisirea nu înseamnă doar să-i spui Domnului ce ai făcut, El ştie deja. Înseamnă să fi de acord că ai greşit şi să ceri iertare. Dumnezeu nu poate vindeca ceea ce încă mai ascunzi, nici nu poate curăţa ce nu mărturiseşti.

În acea zi Petru stătea între două focuri: primul, focul lepădării; al doilea, focul descoperirii. Primul era făcut de oameni, al doilea de Creator. La început, Petru s-a lepădat de Isus, dar apoi l-a recunoscut ca Domn. Fuseseră două experienţe care i-au schimbat viaţa: lacrimile lui Petru şi crucea Domnului Isus. Când lacrimile remuşcărilor sunt amestecate cu cele ale iertării lui Dumnezeu, rezultatul este întotdeauna absolvirea de vină şi regăsirea bucuriei!