”Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisiri lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte” Apoc. 12:11.
În sămânța mare făgăduită lui Avram avea să vină Isus, SĂMÂNȚA care era rânduit mai înainte de întemeiera lumi, ca Răscumpărător al omului căzut în păcat. Păcatul era și înainte de Lege, dar nu era cunoscut de om fiindcă nu era o lege dată, însă înmulțindu-se păcatul Dumnezeu le-a dat o Lege, vrând să-i facă conștienți de nevoia de un salvator, dar ei au zis; ”vom face tot ce a zis Dumnezeu”. Nu au reușit și Dumnezeu le-a dat posibilitatea iertări prin jertfe și sânge de animale dar păcatul s-a înmulțit și mai mult. Păcatele erau duse undeva în pustie, unde trebuia sânge sfânt pentru iertarea și anularea lor.
Sfinți V.T. și-au mărturisit credința lor, fiecare la rândul lor, prin trăirea în dependență de Dumnezeu, cu frică și cutremur, mărturisind că ei sunt străini și călători pe pământ, dar merg spre o patrie cerească, pregătită pentru ei în prezența lui Dumnezeu. Foarte tare, prin credință ei vedeau făgăduințele și le-au vorbit de bine de departe. De aceea avem în Evrei un capitol întreg de EROI ai credinței, care nu și-au iubit viața chiar până la moarte. Ei au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisiri lor și nu și-au iubit viața până la moarte. Sângele lui Isus a rezolvat și păcatul lor, satan a fost aruncat afară, nemaiavând acces în cer să ne pârască înaintea lui Dumnezeu, cum îi pâra pe sfinți V. T. Isus cu sângele Său a curățat totul, chiar și în cer să nu-i rămână nici urmele. Evrei 9: 11-26.
La cruce Domnul Isus a plătit păcatul de dinaintea crucii LUI, adică păcatul din V. T. și, și păcatul de după crucea LUI, adică păcatul nostru. Sângele LUI sfânt a spălat, tot, tot păcatul și Dumnezeu nu-și mai aduce aminte de el.
Acum întrebarea este, ce fac sfinții Noului Legământ, recunosc ei făgăduința făcută lui Avraam care este la îndemâna fiecăruia din noi, să o primim prin credință și să declarăm că avem viață în sângele lui Isus care este protecția noastră în lupta spirituală, îmbrăcați cu armătura Duhului?? Ce mărturisim cu gura noastră în fiecare zi, mărturisim lucrurile celui rău, ori mărturisim biruința lui Isus și biruințele noastre în Numele LUI, în urma sângelui ispășitor prezent și lucrător în viața noastră??
Domnul Isus zice despre noi, că suntem ”ÎN” lume, dar nu suntem ”DIN” lume. Dacă nu suntem DIN lume , ne vom cunoaște adevărata noastră identitate în Hristos, vom fi biruitori prin sângele Lui și prin cuvântul mărturisiri noastre, la nivel de fii de Dumnezeu, care nu-și vor iubi viața chiar până la moarte. Lista eroilor credinței cred că nu s-a încheiat, ci în fiecare zi se adaugă la ea, cei care nu își iubesc viața, în acestă lume.
Doamne Tată, dragostea Ta ne provoacă la o dependență totală de Tine și să ne ducem neprihănirea Ta, până la capăt cu frică și cu tremur, nu că ne vei bate, ci cu o dorință înfocată de a semăna tot mai mult cu Tine, în tot ce suntem și ați respecta voia Ta în toate situațiile vieți noastre.
Domnul să vă binecuvânteze în tot ce faceți și tot ce faceți să fie făcut spre slava Domnului!
Aveți niște poezii f. de mare preț, ar fi f. bine dacă le-ați aduna într-o carte.
Domnul să vă ajute, în continuare.
Evident că pentru a rămâne pe căile Lui în toate aceste relaţi avem disperată nevoie de Domnul Isus ca Mijlocitor şi Povaţuitor pe caile Lui. Ca Mijlocitor El prin pocainţa şi credinţa noastră ne repune pe caile Lui ordecâteori cadem de pe ele, iar ca Povaţuitor el ne provăţuieşte pe căile lui în toate relaţile, şi cele sacre dar si cele profane
Dacă părasim caile Lui drepte şi apucăm pe caile stricate ale lumi, bazându-ne pe faptul că avem la Tată-l un Mijlocitor , mijlocirea Lui nu ne poate ajuta, că mijlocirea Lui este în primul rând ca să ne repună pe caile lui ordecîteori cadem de pe ele: cai care ne duc tot mai aproape de Dumnezeu până vom ajunge în braţele Lui, în vesnicie.
Toţi eroii credinţei au ajuns eroi, nu prin puterea lor ci prin puterea Celui ce a mijlocit pentru ei ca să poată ramâne pe caile Lui, şi a Celui ce i-a povaţuit pe caile Lui, ca să poată umbla pe ele.
De aceea toţi cei care-L cunoaştem pe Domnul Isus în felul acesta se cuvine sa spunem:
Doamne Tată, dragostea Ta ne provoacă la o dependență totală de Tine și să ne ducem neprihănirea Ta, până la capăt cu frică și cu tremur, nu că ne vei bate, ci cu o dorință înfocată de a semăna tot mai mult cu Tine, în tot ce suntem și ați respecta voia Ta în toate situațiile( relaţile) vieți noastre.
Cât de mult se bucură Dumnezeu când copii Lui fac asemenea rugăciuni, au asemenea dorinţe.
Mulţumesc Soră pentru material, Domnul să vă povaţuiască pe caile Lui, până veţi ajunge în braţele Lui. Amin.
Fr. Nelu bine treb. să bagi de seamă astăzi la învăț. și îndemnuri că sunt axate mai mult pe ideile și felurile oamenilor de a slugi pe Domnul și treb. să fim ageri și treji tot timpul.
Mulțumesc Domnului pt. dumneavoastră și El să vă poarte și vă poartă deja în carul Lui de biruință.
Respect și pace sfântă!!