Resursa adaugata de lorena97 in 21/12/2018
Una din „ făgăduințele nespus de mari și scumpe” scrise pe paginile Sfintelor Scripturi face referire la revenirea Domnului Isus și se găsește în Apocalipsa 22/12:
„Iată Eu vin curând și răsplata este cu Mine ca să dau fiecăruia după faptele lui”.
Anii au trecut ca un sunet. Pe ghemul vieții s-a mai înfășurat un an și totul a rămas așa cum era „la începutul zidirii”. Și au trecut aproape 2000 de ani.
Apostolul Petru a anticipat reacția unor creștini în zilele din urmă cu privire la această „întârziere” și a scris: „În zilele din urmă se vor ridica batjocoritori plini de batjocori și vor zice: Unde este făgăduința venirii Lui”? (2Petru 3/4)
Dacă cei care au întrebat ( fie și în mod ironic) de venirea Domnului au fost numiți „batjocoritori”. oare cum sunt numiți cei care nu mai întreabă nimic luându-și grija revenirii? Un subiect care pentru unii nu mai prezintă nici un interes justificându-se: Din moment ce Biblia nu spune nimic despre timpul când va veni Domnul putem sta liniștiți”. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune chiar și ora revenirii: „... în ceasul în care nu vă gândiți”. Când oamenii nu se vor mai gândi deloc la venirea Domnului Isus, atunci El va veni ca un hoț noaptea pe neașteptate... Și sigur pe nepregătite...
Și se pare că am ajuns aici. Nici să nu ne mai gândim. O dovedim cu fapta și nu cu vorba.
Când am devenit iubitori doar de sine, iubitori de bani, lăudăroși și chiar trufași, ce dovezi mai este nevoie? Când facem concurență cu lumea în lucrurile pământești mai așteptăm noi venirea Mântuitorului? Nu știu... Deși respingem cu vorba învățătura iehovistă precum că vom moșteni pământul, realitatea este alta. Ipocrizia și-a depășit limitele...
(Imaginați-vă acum un cimitir plin de oameni. Pastorul îndeamnă în cuvântarea sa: „Venirea Domnului Isus este chiar la ușă, nu vă lipiți inima de cele pământești”. Cei veniți ocazional să asculte mesajul Evangheliei au respins îndemnul cu vociferări deoarece pastorul tocmai își terminase o locuință cu 17 camere sub forma unui castel situată în centrul localității. Până și televiziunea locală a fost impresionată de grandioasa construcție și s-a deplasat la fața locului pentru filmări.
Cineva din apropierea pastorului a venit cu argumente: „Nu așează pentru un pastor să locuiască îngrămădit... ” )
S-ar putea să aibă dreptate dar adevărul este altul: Poporul și-a pierdut răbdarea și nu mai este în așteptarea celui ce urmează să vină.
Pe fondul nerăbdării fecioarele au adormit. Cineva „justifica” că nu-i o problemă „adormirea” deoarece cele înțelepte erau pregătite. Dar ce pregătire poți face dormind?
Peste evreii convertiți la creștinism au început în scurt timp să sufle „vânturile îndoielii” iar deznădejdea le-a cuprins inima. Autorul epistolei este nevoit să le scrie câteva cuvinte de îmbărbătare:
„Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi, dar cel neprihănit va trăi prin credință, dar dacă dă înapoi sufletul Meu nu-și găsește plăcere în el”. (Evrei 10/37,8)
Ceva asemănător le scrie și apostolul Petru:
„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară... ” (2Petru 3/9)
Da, El va veni... Va veni să dea mântuire celor ce-L așteaptă. Doar lor... Iar așteptarea implică credincioșie care înseamnă loialitate - atașament.
( O publicație a scris cu ani în urmă un articol care te „mișca” până la lacrimi:
Stăpânul unui câine a fost luat la război. Câinele l-a urmat până a urcat în tren și a rămas pe peronul gării. Stăpânul nu s-a mai întors, dar el timp de 7ani a alergat la fiecare tren care sosea în gară și se uita printre călători să vadă dacă nu-i și stăpânul său. N-a renunțat să facă aceasta până în ziua morții lui. După 7ani a murit cu dorul de a-l reîntâlni. Personalul gării l-a înmormântat în preajma gării și a pus pe mormânt o inscripție: „A MURIT ÎN AȘTEPTAREA STĂPÂNULUI”.)
Aceasta înseamnă credincioșie...
Nu renunța să-L aștepți. El vine cum a promis să răsplătească fiecăruia după faptele sale.
„Plugarul trebuie să aștepte cu răbdare rodul. Înțelege ce-ți spun.
Domnul îți va da pricepere”
Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi și un an bun cu cât mai multe dorințe împlinite!
Lorena
- Vizualizări: 1542
- Export PDF: 2
- Comentarii: 2
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Unul din semele reveniri Domnului Isus este: lepadarea de credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
Când Domnul Isus a spus ucenicilor că în biblie scrie că ei se vor lepăda de El, în ceasul în care El avea ceea mai mare nevoie de ei, ucenici nu L-au crezut, şi nu au crezut nici ce scrie în biblie despre ei.
De ce nu au vrut să creadă? Pentru că atât biblia cât şi Domnul Isus a spus lucruri rele despre ei care se credeau buni
Noi toţi creştini şi cei buni şi cei răi , L-am părăsit pe Domnul , ca ucenici, deşi şi noi ca şi ei îi declaram credinţă până la moarte.
După cum ucenici nu au putut evita lepadarea de credinţă , prin declaraţi publice, prin care demostrau lui Dumnezeu şi lumi cât de credincioşi sunt ei, tot aşa nici noi nu putem evita lepădarea de credinţă prin care trebuie să trecem fiecare din noi, FĂRĂ EXCEPŢIE.
Atunci cine poate fi mântuit? Deşi toţi ucenici s-au lepădat de Domnul, dar nu toţi şi-au pierdut mântuirea, cei ce s-au întors la Domnul după ce au trecut prin această criză au fost mântuiţi. Acum e momentul să ne pocaim, prin pocainţa noastră nu vom scoate apostazie din biserică ci vom scoate apostazia din inima noastră.
Dar să ramânem la criza spirituală din ultimul ceas, despre care vorbeşte Scriptura. Deşi toţi ucenici şi toate bisericile l-au părăsit pe Domnul, nu toţi sau depărtat de Domnul la fel de tare, cei mai apropiaţi de Domnul l-au urmat de la distanţă, iar Maria Magdalena împreună cu un grup de femei, l-au urmat cât au putut ele de aproape. Aici învăţăm o lecţie foarte foarte importantă despre această criză şi anume:
ÎN VREMURI CA ACESTEA CEI MAI APROAPE DE DOMNUL, NU SUNT CEI PUTERNICI CA PETRU, NICI CEI INTREBRINZĂTORI CA IUDA CI SUNT CEI SLABI CA MARIA MAGDALENA, CARE AU PIERDUT TOTUL PENTRU DOMNUL, ACEŞTEA SIMT CRIZA SPIRITUALĂ DIN PLIN, CĂ SINGURA COMOARĂ PE CARE EI O MAI AU ESTE DOMNUL LOR. Aceştea aşteaptă cu adevarat pe Domnul ca să le aducă izbăvirea: izbăvirea, nu din lume , nici din păcat, ( ca din Egipt şi din păcat aceştea sunt izbăviţi) ci aşteaptă ca Domnul să le aducă izbăvirea dintr-un creştinizm mort în păcat.
Drama pe care o traiesc aceştea este drama pe care a trait-o Isaia şi Ieremia, ei trebuie să ramână parte din poporul Domnului dar să nu meargă pe calea poporului. Ieremia a fost atât de chinuit de acest lucru încât la un moment dat a explodat şi a zis: ,, Oo… de aş avea un han de poposire în pustie( lume) , aş părăsi pe poporul meu , că toţi sunt ca o ceată de mişei,, Pe oameni ca aceştea îi va izbăvii Domnul la revenirea Lui , nu pe cei ce se desfată la o zii de măcel. Sărbătorile Domnului au ajuns nişte zile de măcel spiritual. Doamne ai milă de noi! Amin!……