- Iov 30:1 Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
- Iov 30:2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
- Iov 30:3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
- Iov 30:4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
- Iov 30:5 Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
- Iov 30:6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
- Iov 30:7 Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
- Iov 30:8 Fiinţe mârşave şi dispreţuite, sunt izgoniţi din ţară.
- Iov 30:9 Şi acum*, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
- * Iov 17:6 Ps 35:15 Ps 69:12 Plang 3:14 Plang 3:63
- Iov 30:10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă* în faţă.
- * Num 12:14 Deut 25:9 Isa 50:6 Mat 26:67 Mat 27:30
- Iov 30:11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
- Iov 30:12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc* cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
- * Iov 19:12
- Iov 30:13 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
- Iov 30:14 Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
- Iov 30:15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
- Iov 30:16 Şi acum, mi se topeşte* sufletul în mine şi m-au apucat zilele suferinţei.
- * Ps 42:4
- Iov 30:17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
- Iov 30:18 De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
- Iov 30:19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
- Iov 30:20 Strig către Tine şi nu-mi răspunzi; stau în picioare şi nu mă vezi.
- Iov 30:21 Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
- Iov 30:22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
- Iov 30:23 Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde* se întâlnesc toţi cei vii.
- * Ps 42:4 Evr 9:27
- Iov 30:24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
- Iov 30:25 Nu plângeam* eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
- * Ps 35:13 Ps 35:14 Rom 12:15
- Iov 30:26 Mă aşteptam la fericire, şi, când colo, nenorocirea* a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi, când colo, a venit întunericul.
- * Ier 8:15
- Iov 30:27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
- Iov 30:28 Umblu înnegrit*, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig după ajutor.
- * Ps 38:6 Ps 42:9 Ps 43:2
- Iov 30:29 Am ajuns frate* cu şacalii, tovarăş cu struţii.
- * Ps 102:6 Mica 1:8
- Iov 30:30 Pielea* mi se înnegreşte şi cade, iar oasele** îmi ard şi se usucă.
- * Ps 119:83 Plang 4:8 Plang 5:10 ** Ps 102:3
- Iov 30:31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.