„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul...” (Coloseni 3.23)
Atmosferă de cimitir. Fraţi care întârzie (de obicei) la biserică. Surori care au capul împărţit de o eşarfă. Şi haine care le-au rămas mici. Coşuri care circulă prin sală pline cu bancnote de 1 leu. Scaune goale la cină. Popor prea puţin la rugăciune. Predicatori care luptă cu somnul. Tineri cu ochii deschişi la rugăciune. Scaune pe jumătate goale în biserici. Cântări lălâite, cu acorduri prelungi. Rugăciuni care nu trec de tavanul bisericii. Ceasuri în spatele şi în faţa amvonului. Adolescenţi care cască din cinci în cinci minute. Clădiri cu zugrăveli neîngrijite. Diaconi cu faţa ca lama de brici. Biblii tocite, cu coperţi rupte şi pagini îndoite. Harfele ori Laudele Domnului uitate acasă. Portofele sigilate. Zeciuieli înjumătăţite. Pardon, înzecite. Săraci în faţa bisericii. Ce mulţi!!! Părinţi sau fraţi nemântuiţi. Vecini care zboară spre prăpastie. Şcoli fără mărturii. Societate fără martori. Spitale, azile, cu aer de închisori. Şi puşcării nevizitate... Biserici, spunea Vance Havner, care “trăiesc atât de sub nivelul adevăratei bucurii creştine încât ca cineva să fie la nivelul lor ar trebui să cadă din... har”!
De unde-au năvălit aceste apatii în sânul bisericii? Cine a generat indiferenţa? Lipsa educaţiei, a păstorilor super înţelepţi, a membrilor super bogaţi, a gift-urilor venite din străinătăţuri, a mâinii prea scurte a celor de la Culte, sau golul lăsat de dorinţa arzătoare, de pasiune, de râvna pentru lucrare, pentru divinitate, pentru cer? Paradoxal, există pasiuni. Pentru case, maşini, MP4, touch screen-uri, plasme, firme, conturi, bere sau vin, grătare, excursii, tunsori, Armani, Giordani... Nimicuri. Needificatoare.
Pasiunea, spune DEX-ul, este o afecţiune puternică şi de durată, pentru cineva sau ceva. Ea nu-i generată de un foc care abia mocneşte, de-o credinţă ţinută la relanti, de-o stare laodiceeană învinsă în lupta cu somnul. Ori cu televizorul. Pasiunea înseamnă entuziasm. Acţiune din inimă. Ca pentru Dumnezeu. Nu e o emoţie. Nu trece repede. Pasiunea înseamnă râvnă, efort, transpiraţie, preţ. Unul care să coste, cum spunea regele David. E o responsabilitate. O silinţă. O alergare, Zi de zi. Mereu în frunte. Mereu între cei mai buni. Mereu cu motoarele turate la maxim. E o caracteristică divină. Fără oboseală, fără plictiseală, fără încetinire, fără marşarier. Mereu cu rezervorul plin.
Opusul pasiunii arzătoare este lenea rutinei. Acţiunea aceea mecanică, de “pilot automat” cum defineşte Cristian Barbosu. Starea de letargie spirituală, de nepăsare, de “las-o bă că merge aşa”. Aerul acela de om ignorant, apatic, obosit când e vorba de cel mai mic efort intelectual ori material. E situaţia care te face să treci strada pentru a evita o persoană ce vrea să apeleze la tine, înseamnă să mănânci supa direct din oală, oul necojit. E doctrina “muieţi-s posmagii?”. E filosofia “nu mă murdăresc pe mâini, nu vreau să transpir, să plătesc un preţ”. E-o oglindă eronată. Ori o mască de actor. Rutina e cursa cu frâna de mână trasă. E sintagma : “Ehei, aşa va fi şi peste 100 de ani”. Ori “las’ că n-o pica cerul!”. E viaţa religiosului care face, face, face... Multe. Dar fără inimă. Nu mulţumeşte nimănui, nu scrie niciodată o scrisoare de ziua celor dragi, nu-şi vizitează rudele la spital. E starea de împietrire, despre care Ellie Wiesel spune că omul ajuns aici “nu iubeşte nici nu-şi urăşte semenii, nu-i laudă nici nu-i huleşte, dar nu are nimic în comun cu ei!”. Rutina naşte clasa de “eunuci spirituali pe bandă”, cum denumeşte Vladimir Pustan pleiada care nu se ridică “din zona de confort”?
Poate cineva să ia tăciuni în sân fără să i se aprindă hainele? (Prov. 6:27). Atunci de ce e numai cenuşă? De ce nu lucrăm ca pentru Domnul?
Doamne, ţine-ne turate motoarele! Pe cele noi, pe cele de ani de zile rodate. Pe cele stricate repară-le. Pune Tu în ele benzină. Şi dă-le foc!
Iubitii mei,scumpa mea familie in Hristos cu care cred si doresc sa impart cerul,destul cu lamentarile,destul cu constatarile,destul cu aratatul cu degetul.Autoritatea suprema in ce priveste voia lui Dumnezeu,Sfanta Scriptura spune SCUTURA TARANA DE PE TINE,VINO-TI IN FIRE,STAI IN CAPUL OASELOR.Am fost eliberati de sub puterea celui ce ne doreste distrugerea,de ce ne purtam ca niste robi?Nu constatarea,nici melancolia vremurilor nu de mult trecute,pline de lucrarile de slava ale lui D-zeu ne vor scoate din starea asta nenorocita.Se cere ACTIUNE,CURAJ,INDRAZNEALA,HOTARARI NOI,DETERMINARE.Cine ti-a spus tie ca nu poti face nimic?Suntem chemati sa biruim.Cat oare de mult doreste D-zeu sa ne intoarcem cu fata catre El?Sunt convins ca nu ramane fara rezultat daca incepem sa ne indreptam.Se poate si se va face trezirea dar hai sa fie cu noi.La treaba si vom culege roadele.
Deuteronomul 7:1-6 Când Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi, pe Canaaniţi, pe Fereziţi, pe Heviţi şi pe Iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât tine;
când Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mâini, şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ cu ele, şi să n-ai milă de ele.
Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor, şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi;
căci ar abate de la Mine pe fiii tăi, şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată.
"
Cred ca acest verset din biblie este cel mai bun raspuns la intrebarea de ce biserica e asa cum e.Prea multi amoriti,cananiti si fereziti in casa domnului.Incearca sa faci vre-o marturie a domnului Isus ca imediat iti da o replica gen"Eu te stiu pe tine.Esti pocait ca si ala sau ala.Pai de oameni dinastia n-am nevoie.Daca te trezesti plin de speranta ,te duci la adunare,dar il vezi pe un tanar(din familie de pocaiti) cu o freza nepotrvita si cu comportamente nepotrivite si imediat te-ai intristat si ti-a trecut toata pasiunea care ai avut-o de dimineata.
Si binenteles ca acesti amoriti nu vor decat sa-i ajuti tot timpul,la ei lenea este mare,performante scolare mediocre,slabe sau inexistente.Ba mai mult acestia genereaza tensiuni intre frati.Vine un predicator care spune iertati si fiti blanzi,altul vine si spune mustratii incat nici nu mai sti ce sa faci.Si uite asa,ca sa nu aiba problema nici cu x si nici cu y adopta metoda pasivitatii.Asa sunt bisericile din bisericile mari,infestate cu amoriti.Pe de alta parte am fost duminica asta la o biserica de al sat.Ei bine,aici nu am vazut nici un amorit(probabil datorita faptului ca e o biserica mai mica).Pasiunea cu care ei vesteau pe Domnul era uimitoare si rezultatele s-au vazut.Prin urmare,daca vreti biserici puternice,dati afara amoritii si cananitii.
De ce?Amoriţii şi cananiţii sunt problema...apropo de Bărbosu'ati citat replicile lui'ok...tot respectul pentru titlurile academice pe care le are...dar stii câţi cananiţi vezi la el în biserică?mi-a spus un frate ...bă,teoretic cântă bine ca teolog dar practic e groaznic,daca intri în biserica lui a doua oară nu mai vrei să intri.De ce?De ce?în ceruri vom afla-raspuns la toate voi avea.Imi spunea un frate misionar batrân ...frate, dacă eu eram tânăr si trăiam pe vremea aceasta nu ştiu ce m-aş fi făcut.La amvon avem conferenţiari...nu oameni ai rugăciunii,oameni fără călăuzirea Duhului Sfânt...săraci...săraci---săraci,pot învia numai cadavrele,cei vii mai greu...nu ne vedem cadavre...suntem ok..asa zicem.
Uneori se adună atâta murdărie încât ţi se pare că ar fi o risipă dacă ai arunca-o!!!Fiţi discreţi fraţilor...nu-i întrebaţi pe oameni dacă trăiesc!ce te intereseaza?sunt eu oare păzitorul fratelui meu? DA...să dăm afară pe amoriţi ,da te etichetează că nu eşti bun -pastorii învăţători,dacă ei tolereză păcătul ce să te mai aştepţi de la muritorii de rand care sunt fără râvnă...nu fi mâhnit ca eşti nătărăul satului(bisericii)o să se mai găsească unul...asa cum i-am spus pastorului meu ca dacă nu va vorbi cu Duhul Sfânt şi cu foc va fi un bun conferentiar!Si răutatea vrea să ne aducă doar fericirea!cel mai greu e sa dai foc iadului...amoriţilor..nu vreau să mor până nu voi vedea o trezire...ruga mea asta va fi da-mi înţelepciune şi fă Doamne o trezire...că e groaznic ce trăim...e groaznic...e groaznic...fariseii de azi sunt pocăitii,,,care ştiu cum trebuie să trăiască dar nu vor sa practice...tot mai mulţi botezaţi fără o schimbare autentică...iepuri botezaţi şi la pocăiţi.Doamne adu pocăinţa pocăiţilor!!nu plictisul lumii a generaţiei actuale, ci fă din fiecare un foc viu.Pastori , nu coabitaţi cu lumea,da-ţi afară răul ...pentru că Dumnezeu este foarte aspru cu Sine,dar tolerant cu ceilalţi...nu fi tolerant cu tine si aspru cu ceilalţi.Dar aruncă păcatul -Stie Inventatorul tău de ce trebuie să faci curat în casa LUI...Incepe acum!!!vei avea numai de câştigat!!!Succes si Dumnezeu să te binecuvnteze cu ulei în candelă!!!AMIN
parerea mea este ca daca nu esti atent prea multa libertate te poate indeparta de Dumnezeu, prea mult confort, prea multa bogatie, prea multa independenta. Nici nu ne dam seama dar incet incet il eliminam pe Dumnezeu din viata noastra pentru ca "avem tot ce ne trebuie". Acum avem asigurari pentru viata, asigurari pentru orice asa ca "putem" sa ne descurcam si singuri prin puterile noastre. Si pentru asta trebuie sa ne oferim tot efortul, pasiunea si timpul nostru in sursa care ne aduce bani, bani pentru care ne neglizam familia, biserica si nu in ultimul rand pe Dumnezeu. Tot dam vina pe tineri insa eu cred ca ei sunt doar efectele secundare ale unor probleme mult mai mari, ei sunt efectele si nu cauza. Problema ceea mai mare care o vad eu este concurenta si lupta pentru lux, confort si "ce bine o ducem noi, Domnul ne-a binecuvantat". Acum ne intrecem care are masina si casa ceea mai luxoasa pe cand adevarata "concurenta" si ravna care ar trebui o cautam( rugaciune, fapte bune, dragoste frateasca, pocainta)s-a demodat demult, ca doar numai bunici nostrii pe vremea lor obisnuiau sa caute aceste lucruri acum lumea a avansat si trebuie sa tinem pasul cu ea. Invidia, mandria si egoismul sunt urmarile concurentei gresite iar de aici ne desparte doar un fir de par de raceala, prefacatoria, amaraciunea si acreala dintre relatia cu Dumnezeu si de la El in jos( familia, biserica, societatea). Cred ca o prigonire ne-ar cerne si ne-ar unii...
Dar slava Domnului ca El are metodele Lui pentru fiecare in parte si ruga noastra sa fie "Doamne ai mila de mine un biet pacatos si te rog nu ma lasa in voia mintii mele blestemate".
Doamne ajuta!!!
Citind editorialul si comentariile voastre , am inclinatia de a da dreptate tuturor. Perioada asta de tranzitie este mai dificila decat credeam noi...am crezut ca ajutoarele ne-au demontat un pic , dar se pare ca nu reusim sa ne mai montam la loc dupa atatia ani ....adica nu mai suntem o garnitura completa ...unii au ramas cu locomotiva ...unii la clasa intai ...unii pe la clasa a doua ...altii pe scari... Ce spuneti voi este ..cumplit de adevarat ....asa este , dar parca este prea multa critica fratilor...o critica dusa parca pana la limita rautatii...Tragic este , ca daca ne-am obisnuit cu saracia , cu falimentul , cu criza sau cu deznodamantul..ne obisnuim foarte repede si cu ..criticile ...Parca nu mai au niciun efect...sunt prea multe talk show-ri ...vorbe aruncate prea repede...Toti stim , toti cunoastem ...Poate ar trebui sa spunem si sa recunoastem si noi ca Israel in 2 Cronici 20:21 ..."nu stim ce sa facem..." Am impresia uneori ca exista doar doua categorii de comentatori in general...unii mai tineri care ...cam asa ar crede ei ca ar trebui facut ...dar nu au o experienta de viata reala... si unii mai in varsta care...incearca sa lege garnitura dar ..nu mai au putere ...nu prea reusesc...sunt alte vremuri . Exact compartimentul median , oamenii de legatura , mijlocasii lipsesc...in formula 4-0-2 e greu sa-i invingem pe cei din ...legione...Macar sa nu ne mai criticam...
oare nu cumva noi suntem de vina ptr toate schimbarile astea?
de ce incercam sa dam vina pe altii cand si noi avem atatea..............?
de indreptat.sunt unii oameni care merg nu se tarasc pe cale.si parca nu se impiedica in altii de felul lor de purtare sa fie aceasi?
de ce?
eu cred ca ei merg din dragoste dupa El.
e asa de greu cand nu faci un lucru din placere.cred ca aici e problema facem ,mergem dar fara o dragoste adevarata.ma uit la mine si pot sa vad ca de multe ori am placerea dea face alte lucruri care nus de folos
si alea care ar fi de folos asa mi se pare de greu.D-zeu la intrebat pe Ilie ce faci aici?ce rost are doar sa traiesc din trecut?
multi spun pe vremea mea,dar acum de ce este altul?criticam si dam vina pe conducere,dar eu nu am auzit nici o predica care sami spuna barfeste,uraste,spiune vb cu doua intelesuri.si totusi sa fim sinceri sunt printre noi.de ce?daca nu leam folosi crezi ca ar mai fi?raspuns la primu comentariu
Am citit cu mare atentie toate comentariile...cele mai multe, m-au dezamagit,de criticat suntem buni toti,dar sa facem ceva bun si folositor....niciunul...mi-a placut ce a scris nick, a avut dreptate, comentarii facute cu rautate...si atunci ma intreb eu....unde-i dragostea frateasca??? Parerea mea este ca: "La baza unei Biserici sanatoase, stau niste relatii sanatoase si stranse, bazate pe incredere! Tu esti chemat sa fii o binecuvantare pentru cei din jurul tau!Fii o pilda pentru credinciosi, in purtare, in vorbire, in dragoste, in curatie! Nu fi nepasator de darul care este in tine! Pune-ti pe inima aceste lucruri, fii cu luare aminte asupra ta insuti si asupra invataturii pe care o dai altora! Daca ve face asa, te vei mantuii pe tine insuti si pe cei ce te asculta! Nu mustra cu asprime, ci sfatuieste-l ca pe un tata, pe tineri, ca pe niste frati, pe femei, ca pe niste mame, pe tinere, ca pe niste surori,...Deci, tu om al lui Dumnezeu, cauta neprihanirea,evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea! Lupta-te lupta cea buna a credintei ca sa mostenesti viata vesnica impreuna cu Isus! Asa sa ne ajute Dumnezeu la toti!
Matei 24:12 Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. "
Cred ca asta e cel mai bun raspuns la intrebarea ta,de ce dragostea frateasca nu mai exista la parametri normali.Prea multe faradelegi.Cred ca o reducere a faradelegilor fratilor problema din biserica,ar creste dragostea ,macar cu 1% si tot ar fi bine.
Scumpul meu frate.Predici de mustrare exista,asemeni predicilor despre iertare,dar in ceea ce priveste predicarea ,ea se face prima data cu faptele,dupa aia cu vorbele.Prin urmare,barfele si ura,depre care vorbesti tu, apar doar atunci cand predica(aia din gura)despre dragoste sau mustrare e facuta fara a avea un suport in fapte.Si nu numai asta.Problema e ca se da prea multa dreptate libertinilor iar lucrul asta genereaza conflicte.Dreptatea adevarata a disparut iar in absenta ei pacatul isi face de cap.Sa sti ca de multe ori am luat la rost multi tineri cu varste cuprinse intre 14-23 ani care nu se purtau corespunzator si aproape intodeauna se gasea vre-un asa zis "frate"destept conducand o masina scumpa(obtinuta din afaceri mai mult sau mai putin legale) care sa comenteze in privinta asta.Tot o dadea cu iertarea-n sus si iertarea-n jos,dar nu ca sa ajute si sa schimbe pe cei cazuti ci ca sa-si acopere el pacatele(facute cu intentie).
Asta pe de-o parte,iar pe cealata parte e lipsa desavarsirii.Si anume cum spunea Domnul"sa-i nimiciti cu desavarsire",adica sa nu lasati pe nici unul sa scape.Ei bine,sa sti ca se iau masuri impotriva "amoritilor"dar sunt facute selectiv.Am observat conduceri care tratau diferit o fata urata fata de o fata frumoasa.Daca o fata urata greseste,imediat se sare cu pedeapsa,dar daca o fata frumoasa greseste imediat se sare cu iertarea.La fel si cu bogatii si saracii.Daca esti sarac si ai gresit,esti mustrat,daca esti bogat,imediat esti iertat.Daca nu ierti bogatu si nu-i acorzi atentia de privilegiat in fata Domnului,poti sa spui pa si pusi la zeciuiala,la donatii etc.
O alta problema,care mie mi se pare cam ciudata,este lupta intre cei buni.Mi se pare normal ca o persoana buna sa se certe cu una rea,fiindca neprihanirea nu poate sta alaturi de faradelege,dar cand doi frati care au acelasi comportament ajung sa-si scoata ochii intre ei,e problema mare.Si aici ma refer la penticostal bun care se cearta cu un adventist,baptist sau evanghelic bun.Am stat odata de vorba cu un evanghelist adventist si ne-am contrazis aspru pe tema sabatului si duhului sfant.Dar un adventist mai tanar ne-a spus urmatorul lucru.-Si la adventisti si la penticostali exista buruieni,buruieni care infloresc atunci cand legumele se cearta intre ele,sau adopta o atitudine de ,nu-mi pasa.Prin urmare,spunea tanarul adventist,eu propun o alianta a tuturor legumelor din toate bisericile pentru a lupta impotriva buruienilor.Isus nu ne va judeca dupa cunostintele noastre despre sabat sau despre duhul sfant,ci dupa cum ne purtam aici pe pamant si dupa cum ne gospodarim bisericile(aviz predicatorilor si pastorilor,dar si membrilor care-l iubesc pe Domnul).
Nu stiu ce vei face tu ,ady,dar eu sunt dispus la orice fel de colaborare cu orice crestin bun din orice denominatie,pentru a inlatura din mijlocul nostru duhurile amorite a.k.a buruieni.
Am citit acest editorial si are un inceput cam trist dar adevarat"Atmosfera de cimitir"!!!!!!,daca e sa judecam duhovniceste este adevarat,bisericile de azi in general trec prin aceasta stare sunt ca niste morminte varuite si doar o curatire de la podea la tavan si de la crestini la pastori v-a rezolva problema , este o zicala :"sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa",este un adevar,dar oamenii nu au inteles acest lucru si nu cunosc cu adevarat cuvantul "POCAINTA",nici un pastor nu iti poate explica acest lucru, pentru ca nici el nu il cunoste, daca ar cunoaste acest lucru cu adevarat bisericile ar fi altfel decat sunt,cuvantul pocainta este transmis prin Duhul Sfant si este pus in practica doar de cei care au crezut si au primit Duhul Sfant si rugaciunea fara pocainta este vorba in vant si nu trece de tavan,singura problema si cea mai majora in lumea crestina este ca toti crestini frecventeaza biserici se numesc pocaiti dar ei nu traiesc ca pocaitii,nu vorbesc ca pocaitii,nu se imbraca ca pocaitii, nu cred ca pocaitii,nu se boteaza ca pocaitii,nu gandesc ca pocaitii,si acest fapt a dus bisericile intr-un stadiu avansat de putrefactie,desi par vii crestinii de azi ,ei sunt morti ,orbi,goi,surzi la cuvantul care vine de la Dumnezeu,o trezire nu vine pana cand Dumnezeu nu o hotareste,o trezire si o credinta de inviere va venii doar la alesii Domnului,nu la fariseii fatarnici ,trezirea va trece pe langa ei si nu o stiu ca fost,doar cei pocaiti cu adevarat si care il iubesc pe Dumnezeu cu toata inima si cu tot cugetul lor,si implineste cuvantul Lui Dumnezeu,vor primi si avea parte de trezire spirituala,pocainta si credinta fara fapte ...moarta este ,dar o afli in Ioan.3;16 si urmata de Faptele apost.2:38 fiindca oricine crede si se v-a boteza in Numele Fiului lui Dumnezeu, v-a fi mantuit caci nu este alt nume in cer si pe pamant in care sa primim mantuirea decat in NUMELE LUI ISUS HRISTOS,Slavit sa-i fie Numele in veci de veci .Amin .
Daca ramane sa discutam asupra subiectului propus-apatie,rutina,plictiseala in bisericile neoprotestante sunt multiple cauze care duc la aceste lucruri si nu e un lucru nou-in CARTEA SFANTA-BIBLIA-daca citim si urmarim comportamentul poporului ISRAEL in diferite perioade istorice si apoi bisericile de la inceputul veacului intr-un fel au trecut multe prin aceasta stare de lucruri amintita mai sus.Raspunsul,,magic" e ca atunci,, cand nu este descoperire dumnezeiasca,poporul este fara frau"-si ca sa ai ,,descoperire,ca sa-ti vorbeasca DOMNUL,ca sa-ti raspunda, trebuie sa fie duhul tau in armonie cu EL,sa ai acea partasie foarte stransa in rugaciune,in camaruta;daca inima ta nu cauta pe DOMNUL cu ardoare,cu silinta,staruinta esti libertin in comportament,in vorbire,purtare,iti permiti sa te prezinti la inchinare oricum,unii nu isi fac o autoanaliza si o cercetare profunda inainte de a intra in casa DOMNULUI-,,PAZESTE-TI PICIORUL CAND INTRI IN CASA LUI DUMNEZEU"zice Eclesiastul -si acest verset se refera la atitudinea interioara ,a inimii-nu iti permiti sa vii,sa stai ,sa vorbesti,sa te inchini oricum.Unii ajung sa fie doar o pricina de poticnire pentru altii-care tot ce pot vedea e firea pamanteasca care ,,urla".(Oare,,neghina"care creste odata cu graul?)SI CUM AM PUTEA SA NE ASTEPTAM SA FIE DIFERITA ,,NEGHINA"CAND EA CAUTA SA INABUSE,,GRAUL"?Cei sinceri in pocainta sa se roage sa ramana pe cale(HARUL SA NE TINA TARI PANA LA FINAL).Cei care sunt caldicei oare vor fi catalogati ca ,,neghina'??Vom vedea,caci EL isi va curati aria,insa neprihanitilor adevarati ne ramane vegherea,cautarea staruitoare dupa DOMNUL,cercetarea zilnica in fata LUI si asteptarea infocata a LUI-cei firesti ,fiecare vor da socoteala de purtarea lor...Poate sa corespunda unor neprihaniti versetul,,dragostea celor mai multi se va raci?"UN POCAIT ADEVARAT CAUTA CU TOATA PUTEREA SA RAMANA IN ,,CLOCOT"-cu ajutorul DOMNULUI.
ateii Il neaga pe Dumnezeu prin vorbe, iar credinciosii prin fapte.
....e un mesaj dureros...asa o cana de apa rece peste fata de care e mare mare nevoie in zilele noastre....acum as vrea sa spun ce mi-a zis mie Dl referitor la comentarile de mai sus...de ce e asa?pentru ca dragostea celor multi se va raci...pentruca biserica nu intelege scopul ei adevarat...fara forme , fara religiozitate, fara docme si reguli, dragostea care e tina porunicilor....daca ai dragoste toate vin de la sine, daca nu ne mai uitam la fratele nostru doar ca sa - l judecam de ce face cuatare lucru, de ce manca cutare lucru...daca nu l mai invideam ca el are liberatate si tu nu...cine are dreptul sa judece robul Stapanului...ne inglodam in a purta sau nu batic,in a manca sau nu ,a gusta sa nu...si uitam ca faptele intunericului ne definesc...curvia,preacurvia din pacate intre frati,pizma(invidia),barfa, vb de rau...ignoranta,mandria,imbuibarea fratilor...la nunti cand nu ne ajug 4 feluri de mancare :D...si uitam sa pedepsim pacatul...adoperim murdaria care miroase (ma iertati)...si de aceea lumea nu se intorce la Domnul...suntem prea ocupati sa ne uitam uni la altii si sa ne jignim, sa nu comparam...in loc sa ne uitam la cei care mor in patele lor,e mai comod...ca doar asa nu traspiram stan in banca...facem programe,frumoase...si altii nu au auzit o colinda de anii de zile si noi suntem suprasaturati...sunt multe insa si eu sunt la fel:(((....haideti fratilor sa ne dezbracam sa trecem la fapte si sa-l alegenm pe El si sa mergem sa spunem lumii depre ce a facut El in viata noastra...si ca le poate da tuturor...oricum le-a dat mantuirea la toti cand a murit pe lemnul crucii...noi trebuie sa le spunem veste cea buna a salvarii Lui...nu sa tacem...ca bancile acelea a bisericilor noastre vor stiga.......iubiti-va unii pe altii!!!asta e esenta crestinismului...reguli,solutii gasim in toate relegiile lumiii, minuni , semne...prorocii, vindecari...insa DRAGOSTEA care o cere Isus..numai la EI O gasim...TATAL,FIUL SI DUHUL SFANT!AMIN!Domne ajuta , Domne da izbanda!!
O observatie as mai vrea sa fac. Oameni care ies din biserica spunand ce frumos a vorbit pastorul si cand ii intrebi ce a vorbit nu stiu. Stiu doar ca a vorbit frumos. Desigur de aici apar efectele mentionate in tema. Biserica le ofera oamenilor un statut si un ajutor ca acestea cu ocazia alegerilor. Poate este si vina pastorilor care nu inteleg ca a fi crestin este un act de vointa si nu poate fi cumparat sau fortat. "Cu cat au fost mai multi cu atat au pacatuit mai mult". Pastorii nu stiu cum sa atraga mai multi adepti si atunci ajungem la propovaduirea ajutoarelor si nicidecum la propovaduirea Evangheliei.
Sper sa nu fiu interpretat gresit. As dori o comunitate crestina adevarata. Inca o greseala este ca oamenii sunt "hraniti" tot cu lapte. Aceste poate fi un alt mare motiv pt care ?credinciosii? nu se maturizeaza in credinta.
"Poporul acesta se apropie de Mine cu gura, mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o poruncă a oamenilor (sau legalism)". – Isaia 29 :13
rugaciune fratilor rugagiune