Suntem la tema generală care vizează ”trezirea”.
Este trezirea spirituală partea de care trebuie să se ocupe omul sau partea de care se ocupă Dumnezeu? Ar trebui să ne dăm noi peste cap, să agităm apele și să facem zgomot sau să așteptăm să miște Dumnezeu apele și să sufle trezire peste noi?
Unii înclină mai mult că omul este responsabil să facă ceva pentru trezirea lui și a altora, că ar trebui să vegheze, să stăruiască, să caute, să umble, să se străduiască mai mult, să se disciplineze, să se roage, să ajute, să postească și să dea mai mult.
Accentul pus de către acestă tabără este pe responsabilitatea omului de a fi activ în provocarea trezirii.
Alții consideră că omul nu poate face nimic să stârnească sau să provoace trezirea decât să aștepte intervenția suverană a harului lui Dumnezeu. Ei sunt convinși că zbaterile omului, oricât de bine intenționate și de sfințite ar fi, nu au nici-o contribuție la a produce trezirea; prin urmare, responsabilitatea pentru trezire aparține în exclusivitate lui Dumnezeu.
Mai este o categorie neutră în care sunt cei pe care nu-i interesează, dacă și de unde vine trezirea.
Ei își văd mai departe de ogoarele lor, studiile lor, joburile lor, prieteniile lor, magazinele și cumpărăturile lor, muzica și sporturile lor, mașinile și gadgeturile lor.
Pe ei nu-i interesează cine intră primul în ecuația trezirii, responsabilitatea omului sau harul Lui suveran.
Și ar mai fi câțiva care cred că ambele tabere sunt greșite în premiza lor.
Tot aceștia mai cred că ambele tabere au dreptate.
Ai citit bine!
De fapt, aceștia din urmă nu cred că au de a face aici cu o dilemă, ci cu un paradox!
Trezirea spirituală nu trebuie abordată ca și o dilemă, în care trebuie să aleg între două alternative contrare, care se exclud una pe cealaltă (ori, ori), ci ca și un paradox, în care deși avem alternative contradictorii, ele sunt ambele adevărate (și, și)!
Credința creștină are paradoxuri și noi operăm chiar inconștienți cu ele: Cristos este om și fiul lui Dumnezeu, ”cine își va pierde viața, o va câștiga”, etc.
Când te-ai trezit azi dimineață, cum sau cine te-a trezit?
Te-ai trezit singur pe baza ceasului biologic interior care te-a anunțat că este vremea trezirii?
Sau te-a trezit ceva din exterior,”alarma” de la ceas ori mobil sau... glasul unei persoane?
Sau a fost nevoie să te tragă cineva afară din pat și să arunce apă pe tine? :-)
Oamenii se trezesc din somn în moduri diferite.
Uneori au nevoie de alarmă, alteori se trezesc fără stimuli externi.
Dar, se trezesc. Nu înseamnă că se vor și da jos din pat!
Eu cred că problema majoră nu este trezirea noastră, ci scularea și datul jos din pat - părăsirea condiției confortabile care ne ține de cald!
Duhul Sfânt ne tot dă alarme interioare și exterioare ca să ne deșteptăm!
O face mai suav, gingaș, prin cântece și predici - prietenește, dar și mai agresiv, prin incidente, boli, trădări sau accidente.
Vom face ce ține de noi ca să auzim alarma Lui?
Vom avea curajul să ne sculăm din starea noastră de somnolență și să pășim hotărâți spre ziua și viața nouă?
Fiecare generatie se bate si se zbate pentru binele - confortul generatiei viitoare.
Lupta, munca, truda si zbaterea este pentru acel "mai bine" material care aduce cu sine confortul, comoditatea, lenea si doza de somnolenta. Progresul si confortul diminueaza nevoia de Dumnezeu si marginalizeaza luarea crucii si asumarea suferintei datorata urmarii lui Cristos.
Daca putem trai bine si fara Dumnezeu, de ce ne-am ingreuna viata cu discipline spirituale care ne creaza disconfort fizic si emotional?
Luarea crucii este intotdeauna neconfortabila si dureroasa! Atat la serviciu, cat si la scoala, dar mai ales acasa!
Sacrificarea interesului personal si subordonarea lui interesului lui Cristos sunt, la inceput, dureroase. Durerea insa, ne trezeste si ne mobilizeaza la actiune!
Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
ROMANI 13:11-14
Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.
1 COR 15
Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
TREZITI-VA CUM SE CUVINE !
Aceasta este provocarea: curatiti-va inimile oameni cu inima impartita. Cum ar putea sa aduca Dumnezeu macar un gram de trezire acolo unde e necuratie si dezordine, si unde El, s-ar putea sa nu fie chiar asa de binevenit... Trezirea inseamna cainta adanca si cu lacrimi multe... si o schimbare a caracterului de la radacina. Se spune ca oamenii nu se schimba: un om trezit cum se cuvine se schimba. Oricat ar spune mama si tata psihologilor ca asa ceva nu se poate intampla, caracterul omului trezit se schimba. Pana si expresia generala a fetei este alta la omul trezit. Dar trezire fara pocainta si fara o dorinta de indreptare a greselilor si de renuntare la dragostea pentru lucruile lumii acesteia (vezi Zacheu) nu exista. Pocainta este cea care iti aduce imparatia lui Dumnezeu in inima. De aceea a zis Isus ca multi sunt chemati, dar putin sunt alesi; pentru ca multi vor sa-si linisteasca constiinta venind la biserica, dar putini renunta la ei insisi pentru a fi innoiti cum se cuvine de Duhul Sfant; si de aceea a zis si Pavel ca intre noi sunt unii care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Asadar, vedeti ca trezirea e in noi , ea nu vine de undeva asa pe nepusa masa, ci are loc acolo unde masa este pusa si facliile aprinse la orice ora din noapte ... Dar si dorinta de pocainta vine de la Dumnezeu... Sa ne rugam ca sa avem pocainta in inimi si sa o putem transmite mai departe...
După trezire urmează, în mod natural, dezbrăcarea de ”pijamale” - obiceiuri care ne mențin în stări specifice somnolenței. În sensul acesta ”trezirea cum se cuvine” este însoțită de acțiuni de dezbrăcare specifice (pocăința de ..., renunțarea la ...) și de îmbrăcare cu smerenie, bucurie, modestie, adevăr, etc.
"POCAITILOR"TREZITI-VA CA SA TREZEASCA DUMNEZEU ROMANIA
Fa Doamne lucrul acesta incepand cu mine.AMIN!
"POCAITILOR"TREZITI-VA CA SA TREZEASCA DUMNEZEU ROMANIA
Fa Doamne lucrul acesta incepand cu mine.AMIN!
legat de ce spunea "taica_radu" este perfect adevarat;am intrebat un pastor un lucru relativ simplu in special pentru el;si mi-a raspuns ca asa am primit de la parintii nostrii si asa mergem mai departe.
Iubitii mei daca pe ce ne-au lasat parintii si bunicii nostri ne bazam noi credinta si nadejdea IADUL va fi populat peste masura de mult.