Adesea auzim sintagma „caută o biserică în care să te simți bine“ de parcă Biserica lui Hristos e asemenea unui tren cu multe vagoane de dormit, nouă rămânându-ne doar sarcina de-a căuta cel mai dotat vagon în care să ne „simțim bine“, confortabili. De fapt ce este creștinismul? S-au dat atâtea definiții care mai de care mai sofisticate, academice, mai grele pentru unele urechi. Creştinismul, după umila mea părere, e o morgă pentru cei vii. Odată intrat în el, începi să miroși a putrefacție. Există și opțiunea, tristă de altfel, de-a nu mirosi a putrefacție, ba din contră parfumul dulce al firii să ne gâdile nările, dar dacă aici nu vom mirosi a putrefacție, vom mirosi dincolo a ars. Ne vom prăjii o veșnicie pe grătarele Iadului. Aici, rugați-vă să ne crească unghiile ca la morți, și odată crescute trebuie împlântate în cruce, pentru că în lume bate-un vânt năprasnic. Creștinismul e arta de-a muri constant. Zi după zi. Strop cu strop până n-o mai rămânea deloc. “De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3:12) Prigoniți în primul rând de către propria fire, de sinele propriu. Despătimirea e un proces anevoios. Îndumnezeirea firii dezdumnezeite e măcinare, fierbere, luptă. E război… și la război nu vii cu ojă pe unghii.
“În lume veți avea necazuri…“ Necazuri… nu conforturi. Noi, pe cei proaspeți ieșiți din baptistiere îi întâmpinăm cu flori, cu zâmbete și pupături. Le dăm certificate de botez semnate de pastor, de prezbiter, de diacon, de liderul de tineret, de liderul de adolescenţi… să nu cumva să uitați vreun lider netrecut. Când de fapt ar trebui să le urăm „Bine ați venit în bârlogul tigrului!“. Antonie de Suroj spunea: „A-L întâlni pe Dumnezeu înseamnă a intra în “bârlogul tigrului” – Dumnezeu nu este o pisicuţă, ci un tigru. Lumea lui Dumnezeu este un domeniu periculos.” La Dumnezeu nu mergem ca să ne simțim bine, la El mergem ca să ne mântuim din lumea aceasta insuportabilă, în care să fi om e din ce în ce mai greu. Hristos n-a venit să ne dea garoafe… ci cruci pe care să le purtăm. Apostolii nu și-au încheiat misiunea ieșind la pensie pe insula Creta, așteptând Parusia, venirea Domnului, bând cocktail-uri și bronzându-se la soare. Au fost bătuți până la moarte, crucificați, jupuiți de vii, decapitați. Ei nu aveau pretenția la confort și nu umblau cum umblăm noi ca bezmeticii după bisericile „unde să ne simțim bine”. Specialist în conforturi mentale, trupești, comoditate și lux e satana. El nu-ți cere să gândești, să te frămânți. El vrea doar să consumi. Bere. Vin. Femei. Programe tv. Programe religioase mega confortabile.
Hristos ne vrea frământați, zbuciumați, și cum am putea fi altfel când viața e prea scurtă și (în) noi avem atât de lucru. „Creştinismul e liniștea de-a te ști neliniștit”… parafrazându-l pe Paisie Olaru de la Sihla. Și atunci de unde acest creștinism teatral, această parodie religioasă în care ne jucăm rolul de creștini avizi după confort și binecuvântări și-n care actor principal e un fals Hristos ce împarte lumii invitații la cafea.
Atenție!!! Trăim vremurile când se fabrică intens hristoși mincinoși, prooroci mincinoși, biserici mincinoase. Fără o minuțioasă cercetare și discernere, Iadul va fi plin de „creștini” cu Biblii de lux în mână. Hristoase, ai milă de noi!
Preluat de pe http://www.ciresarii.ro
De dragostea dintii ducem lipsa.. care ar ajuta mult la dusul crucii.
De roada Duhului Sfint ducem lipsa,care ne-ar schimba viziunea si starea sufleteasca in relatie cu Domnul si aproapele nostru..
Dar ducem o ''viata mixta'' ca niste ''incrucisati in laborator'' care nu se pot adapta Cuvintului si alinia regulilor de circulatie spre...CER!
Daca nu te simti bine in biserica ta, daca nu iti gasesti acolo locul, eu cred ca trebuie sa cauti in alta parte locul in care Dumnezeu te vrea. Da, trebuie sa ne gindim la cruce, dar toti cei ce si-au asumat-o, stiu ca, dincolo de durerea renuntarii, se afla acea stare de bine, de har in care te afli datorita pozitionarii corecte fata de Dumnezeu. Crestinismul nu e numai crucea, e si invierea. Si a te afla in biserica, a fi in locul unde Dumnezeu te vrea, cred ca poate fi asociat cu acel har, iar de nu esti acolo, o simti, si ceva parca nu este in regula, caci stii ca nu e locul tau acolo, ca Dumnezeu nu te vrea.
Poate ca o fi biserica un birlog de tigru. Dar si tigroaica isi ingrjieste cu dragoste puii.
Si nu inteleg de ce vad aici acel vers dintr-un cintec de pahar pe care cindva, necredincios fiind il cintam impreuna cu altii - "Strop cu strop până n-o mai rămânea deloc"...
Astea sunt lucrurile care ung sufletul...
Adevarul e ca "crestinii"din ziua de azi doresc sa duca o viata minunata aici pe pamant;cu cea mai frumoasa sotie,cu cea mai frumoasa casa,cu cea mai frumoasa masina,cu cea mai profitabila afacere cu cei mai frumosi si destepti copii,iar atunci cand isi mai aduc aminte si de Dumnezeu isi doresc cel mai bun loc in cer "Doamne as vrea ca unul sa fie la stanga si unul la dreapta";Cum poti sa te amgesti in halul asta om care gandesti asa crezand ca poti sa traiesti cum vrei pe pamantul asta,de cele mai multe ori uitand de Dumnezeu si sa mai si crezi ca vei fi mosgtenitor impreuna cu Hristos.Cei care vor sa fie mostenitori impreuna cu Hristos trebuie sa traisaca si ei cum a trait Isus. 1Ioan 2:6.
Fiti binecuvantati.
Ei bine, dacă el spunea aceasta cu un gând sau celălalt apoi să ştiţi, în ce priveşte relaţia cu biserica sloganul acesta ne spune tot adevărul.
Mai întâi, biserica este trupul mistic al lui Hristos pe Pământ. Chestiunea felului în care te simţi nu are NIMIC de-a face cu simţurile noastre ci, simplu, cu a aparţine locului pentru care ai fost răscumpărat. Orice mădular al trupului care ascultă de comanda Capului alăturându-se bisericii locale pentru care este rânduit, nu poate să se simtă decât bine.
Gândeşte-te la trupul tău. Să zicem că ai alunecat, ai căzut şi ţi-ai fracturat mâna. Din pricina acestei dureri desigur, vor suferi toate celelalte mădulare ale trupului. Ţi-ai putea închipui mâna cealaltă sau picioarele că ar vrea să plece din trup numai pentru că, din pricina mâinii rupte, sufăr şi ele împreună?!
Să nu socotim ilustraţia banală. Noi suntem toţi mădulare unii altora - Efes. 4:25.
Enumăr aici trei cauze pentru care cineva nu se simte bine în biserică: nu este mădular al lui Hristos pentru că nu este mântuit; nu se află în biserica locală pentru care a fost rânduit de Cap; este în biserica locală pentru care a fost rânduit dar este un creştin carnal, firesc care trăieşte după îndemnurile firii pământeşti (şi să nu uite, va culege putrezirea - Galateni 6:8).
la biserica ca sa ne simtim bine si sa avem un..."good time".."La biserica,in biserica,nu te vei simti bine atata timp cat reletia ta sau a mea cu Dumnezeu,cu frati si surori nu este buna,
nu este o reletie de Pace,de "dati-va uni altora intaietate'..."fiecare sa se vada mai prejos de
fratele sau sora .."."fiecare sa dea locul mai de cinste celuilalt"..."nimeni sa nu gandeasca rau in inima lui despre aproapele sau"..."in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai pe sus de el insus"
.....exemple ar mai fi multe.In biserica sau la biserica se mai si plange,se mai si modeleaza (asta Dumnezeu o face) se mai daltuieste,finiseaza,opereaza...toate astea DOR,sunt neplacute..
"Plimbareti din biserici" nu sunt pregatiti sau dispusi sa suporte toate aceste transformari,
ajustari,interventii divine....rezultatul...se fac nevazuti ,dispar...cauta alte biserici mai"umane".
La biserica te vei" simti foarte bine" doar atunci cand relatia noastra cu oamenii si cu Bunul
Dumnezeu incepe sa fie buna,sa ai liniste si pace in tine,ai incetat cu barfele si rautatile,
"il iubesti pe cel de langa tine".....Dumnezeu sa ne ajute la aceasta.Multumesc mult.
Daca aveti un pic de timp,cititi va rog poezia "Lutul si Olarul" si "Pastorul Bun,Pastorii rai "
veti intelege mult mai bine.
Va fi onorat, fericit sa slujeasca cu sufletul indiferent citi membri sunt si ce dominatiune este biserica.Ei Il vor cauta doar pe Domnul! Acestia vor bea Apa Vie din orice litera scrisa in Cuvint si vor fi indragostiti de El fara sa ''semnaleze'' la stinga sau la dreapta pentru un comfort firesc.