Motto:
DA! ESTE-NTRU TOTUL ADEVARAT CA AM UN PRIETEN IMPARAT!...
SI-TI SPUN SI TIE, CA SA STI, CA EL E UN PRIETEN MINUNAT!
Intr-o seara de februaie, sunt multi ani de atunci, a pornit un vant puternic si zapada, pe cand pietrele incepusera sa pocneasca de ger si stelele plangeau de frig, ascunzandu-se prin norii grosi, aburii. Ma simteam singur si parasit de toti... Mi se parea ca nu-mi pot gasi locul in lumea asta atat de rece si indiferenta. Aveam nevoie de caldura, dar in casa era frig. Aveam nevoie de ajutor, dar eram singur. Eram prea mic, ca sa inteleg ce se intampla in jurul meu... M-am apropiat de ochiul de fereastra din fata mea, dar o pojghita de gheata imi oprea privirea sa patrund dincolo de opacul ei.
M-am intors trist si zgribulit de la fereastra. Ma apucase teama ca totul se va prabusi peste mine. De afara se auzeau zgomote infernale, de parca lumea era gata sa se destrame. Se auzeau lovituri de obiecte cazute sau azvarlite de vant si suieratul infricosator al furtunii de zapada. Intunericul si frigul din casa ma faceau sa tremur. Pe obraji, mi-am simtit gheata lacrimilor ce incepusera sa-mi izvorasca de undeva din adancul ochisorilor mei de copil infricosat. M-am asezat pe patul rece, ca si vantul ce-l auzeam. Am dat la o parte perina de paie si m-am bagat grabit sub paturile de lana reci, ca sufletul meu de copil orfan. Mi-am acoperit si capul. De la aburii respiratiei mele si de la corpul meu am simtit incet cum mi se desmortesc mainile si picioarele, cum o usoara caldura incepe sa ma infasoare, iar ochisorii mei sa mi se inchida, ca sa intru in fericitul somn ce a pus capat fricii si tristetii din sufletul meu. Patrunsesem in lumea viselor...
Deodata, am auzit o voce care mi-a vorbit mie, copilul linistit in odihna noptii, in timp de viscol mare, in seara aceea de iarna rece si dezlantuita:
- Vino, copilasule, cu mine. Urmeaza-ma!
Vocea venea de dincolo de fereastra, din frig, dar o auzeam destul de clar. L-am rugat sa intre in camaruta mea, caci afara este ger. Si El a intrat. M-a binecuvantat spunadu-mi:
- De acum, sa fii un copil fericit si sa ai bucurie in suflet, prin orice vei trece in viata! Numele Meu este Emanuel si Eu voi fi cu tine pe soare, pe ceata, pe ploaie sau pe furtuna...Sa nu te temi de nimic, caci la timp potrivit, vei veni la Mine, la Locul ce ti l-am pregatit, unde nu vor mai fi vanturi, nici ger, nici lacrimi si nici dureri, caci vei fi pentru vecie, in Cer... Eu voi fi, de acum, Prietenul tau!...
De atunci, viata mea s-a transformat intr-un imn inchinat Celui ce este „Luceafarul de dimineata", Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul meu, cea mai scumpa Fiinta din Cer si de pe Pamant, Imparatul Universului, Preot, Dumnezeu.
Acesta este Prietenul meu, o Fiinta Minunata, Sfanta si Curata, Careia ma inchin, pe Care o slavesc, in vorbele rostite sau in cuvintele scrise cu sfiala, caci El este Imparatul si Dumnezeu, dar este si Prietenul si Matuitorul meu! O cat as vrea, cititorule, sa fie si Prietenul, Imparatul si Dumnezeul tau!
*
(Fragment din volumul "PASI SPRE FERICIRE. PROZA SI POEZII" de prof. Dumitru Buhai)
am citit cu arentie povestiuara si mia placut...ma bucur ca mai sunt persoane care cred in Dumnezeul cel viu... pacea sa va insoteasca
cand am citit cele de mai sus mi-am adus aminte de o intamplare care eu cred ca mia marcat viata! era acum trei ani cand ma astepta un examen de capacitate, nu imi era frica de el k o sa-cad caci invatam f bine,dar aveam o colega care-mi reprosa mereu \"mami si tati o sa fie cu mine la examen, o sa ma sustina...etc\" mami si tati fiind plecati in Spania la munca iar eu, frate meu cu bunica acasa. zilele treceu si ea tot continua sa ma supere in interior. Familia mea este una credincioasa asa k puteam sa zic ca stiu cine este Isus,veneam acasa de la scoala in ultimile doua saptamani si seara cand eram singura in camera incepeam sa plang, plangeam si ma tot intrebam ca ce am facut eu sa merit o astfel de soarta. Il stiam de la parinti, mai ales mami imi povestea despre Isus ca fiind MANGAIETORUL tuturor sufletelor ranite, acela care ne iarta ne vrea pt El ca suntem copiii Lui, il cunosteam din auzite, mergeam la biserica dar nu-L simteam in interior fiind prezent deplin! Nu mai puteam sa suport ce auzeam la scoala dar cu toate astea nu am zis nici macar un cuvant catre ea! intr-o seara simteam nevoia sa ma descarc, dar nu stiam catre cine...atunci a fost cand singura fiind in camera mea mi-am ridicat ochii catre cer si am zis \"DOAMNE stiu ca existi, vezi DOAMNE ca sunt singura nu am pe nimeni de partea mea,nu am nici un prieten caruia sa-ma descarc nici unul din toti nu pot sa ma mangaie ca TINE stiu ca esti MANGAIETORUL te rog cum nu am mai facut-o niciodata uita-te catre mine din imparatia ta si fa-ti prezenta in viata mea caci fara de tine nu mai pot, nu am nici o clipa de fericire,DOAMNE chiar daca mami nu e langa mine stiu ca te am pe Tine si sunt mult mai multumita asa( in timp ce ma rugam
Acesta e prietenul meu, O FIINTA MINUNATA, O VOCE DUIOASA SFANTA, O FIINTA CARUIA NU-MI RAMANE DECAT SA-I CANT BUNATATEA, SA-L SLAVESC PT CEEA CE ESTE MANGAIETORUL MEU. CU EL NIMIC NU AI DE PIERDUT NUMAI DE CASTIGAT, CHEAMA-L SI TU ORISICARE AR FI TRECUTUL TAU SAU ORISICINE ESTI TU SA FIE EL PRIETENUL TAU, CREDETI-MA CA E CEL MAI ADEVARAT DINTRE TOTI SI TOATE!!! FITI BINECUVANTATI! DOMNUL CU VOI!