Eu am un Prieten Împărat!...
Autor: Prof. Dumitru Buhai  |  Album: PASI SPRE FERICIRE. PROZA SI P  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 04/11/2006
    12345678910 0/10 X

Motto:
DA! ESTE-NTRU TOTUL ADEVARAT CA AM UN PRIETEN IMPARAT!...
SI-TI SPUN SI TIE, CA SA STI, CA EL E UN PRIETEN MINUNAT!

Intr-o seara de februaie, sunt multi ani de atunci, a pornit un vant puternic si zapada, pe cand pietrele incepusera sa pocneasca de ger si stelele plangeau de frig, ascunzandu-se prin norii grosi, aburii. Ma simteam singur si parasit de toti... Mi se parea ca nu-mi pot gasi locul in lumea asta atat de rece si indiferenta. Aveam nevoie de caldura, dar in casa era frig. Aveam nevoie de ajutor, dar eram singur. Eram prea mic, ca sa inteleg ce se intampla in jurul meu... M-am apropiat de ochiul de fereastra din fata mea, dar o pojghita de gheata imi oprea privirea sa patrund dincolo de opacul ei.
M-am intors trist si zgribulit de la fereastra. Ma apucase teama ca totul se va prabusi peste mine. De afara se auzeau zgomote infernale, de parca lumea era gata sa se destrame. Se auzeau lovituri de obiecte cazute sau azvarlite de vant si suieratul infricosator al furtunii de zapada. Intunericul si frigul din casa ma faceau sa tremur. Pe obraji, mi-am simtit gheata lacrimilor ce incepusera sa-mi izvorasca de undeva din adancul ochisorilor mei de copil infricosat. M-am asezat pe patul rece, ca si vantul ce-l auzeam. Am dat la o parte perina de paie si m-am bagat grabit sub paturile de lana reci, ca sufletul meu de copil orfan. Mi-am acoperit si capul. De la aburii respiratiei mele si de la corpul meu am simtit incet cum mi se desmortesc mainile si picioarele, cum o usoara caldura incepe sa ma infasoare, iar ochisorii mei sa mi se inchida, ca sa intru in fericitul somn ce a pus capat fricii si tristetii din sufletul meu. Patrunsesem in lumea viselor...

Deodata, am auzit o voce care mi-a vorbit mie, copilul linistit in odihna noptii, in timp de viscol mare, in seara aceea de iarna rece si dezlantuita:

- Vino, copilasule, cu mine. Urmeaza-ma!

Vocea venea de dincolo de fereastra, din frig, dar o auzeam destul de clar. L-am rugat sa intre in camaruta mea, caci afara este ger. Si El a intrat. M-a binecuvantat spunadu-mi:

- De acum, sa fii un copil fericit si sa ai bucurie in suflet, prin orice vei trece in viata! Numele Meu este Emanuel si Eu voi fi cu tine pe soare, pe ceata, pe ploaie sau pe furtuna...Sa nu te temi de nimic, caci la timp potrivit, vei veni la Mine, la Locul ce ti l-am pregatit, unde nu vor mai fi vanturi, nici ger, nici lacrimi si nici dureri, caci vei fi pentru vecie, in Cer... Eu voi fi, de acum, Prietenul tau!...

De atunci, viata mea s-a transformat intr-un imn inchinat Celui ce este „Luceafarul de dimineata", Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul meu, cea mai scumpa Fiinta din Cer si de pe Pamant, Imparatul Universului, Preot, Dumnezeu.

Acesta este Prietenul meu, o Fiinta Minunata, Sfanta si Curata, Careia ma inchin, pe Care o slavesc, in vorbele rostite sau in cuvintele scrise cu sfiala, caci El este Imparatul si Dumnezeu, dar este si Prietenul si Matuitorul meu! O cat as vrea, cititorule, sa fie si Prietenul, Imparatul si Dumnezeul tau!

*
(Fragment din volumul "PASI SPRE FERICIRE. PROZA SI POEZII" de prof. Dumitru Buhai)
 

buna
am citit cu arentie povestiuara si mia placut...ma bucur ca mai sunt persoane care cred in Dumnezeul cel viu... pacea sa va insoteasca
adevarat
cand am citit cele de mai sus mi-am adus aminte de o intamplare care eu cred ca mia marcat viata! era acum trei ani cand ma astepta un examen de capacitate, nu imi era frica de el k o sa-cad caci invatam f bine,dar aveam o colega care-mi reprosa mereu \"mami si tati o sa fie cu mine la examen, o sa ma sustina...etc\" mami si tati fiind plecati in Spania la munca iar eu, frate meu cu bunica acasa. zilele treceu si ea tot continua sa ma supere in interior. Familia mea este una credincioasa asa k puteam sa zic ca stiu cine este Isus,veneam acasa de la scoala in ultimile doua saptamani si seara cand eram singura in camera incepeam sa plang, plangeam si ma tot intrebam ca ce am facut eu sa merit o astfel de soarta. Il stiam de la parinti, mai ales mami imi povestea despre Isus ca fiind MANGAIETORUL tuturor sufletelor ranite, acela care ne iarta ne vrea pt El ca suntem copiii Lui, il cunosteam din auzite, mergeam la biserica dar nu-L simteam in interior fiind prezent deplin! Nu mai puteam sa suport ce auzeam la scoala dar cu toate astea nu am zis nici macar un cuvant catre ea! intr-o seara simteam nevoia sa ma descarc, dar nu stiam catre cine...atunci a fost cand singura fiind in camera mea mi-am ridicat ochii catre cer si am zis \"DOAMNE stiu ca existi, vezi DOAMNE ca sunt singura nu am pe nimeni de partea mea,nu am nici un prieten caruia sa-ma descarc nici unul din toti nu pot sa ma mangaie ca TINE stiu ca esti MANGAIETORUL te rog cum nu am mai facut-o niciodata uita-te catre mine din imparatia ta si fa-ti prezenta in viata mea caci fara de tine nu mai pot, nu am nici o clipa de fericire,DOAMNE chiar daca mami nu e langa mine stiu ca te am pe Tine si sunt mult mai multumita asa( in timp ce ma rugam parca eram undeva departe de casa eram inca pe genunchi dar in fata mea era o fata senina care ma privea cu drag, nu zicea nimic ma asculta pe mine iar eu cuprinsa de plans nu mai puteam sa zic nimic, atunci ma intrebam a cui este acea fata care o vedeam cand aud o voce parca soptindu-mi \"o sa fiu cel mai bun prieten pe care o sa-l ai vreodata!\" a doua zi ma simteam mai usurata mai vesela cu un chef mai mare de viata. Inainte de zilele de examen mami trebuia sa soseasca acasa dar soferul cu care a vorbit s-a imbolnavit si asa ca a pornit spre casa in prima zi de examen si nu ajungea decat la ultimul dar am fost convinsa ca pe acela o sa-l ajunga... seara inainte de examen asteptam sa soseasca, noaptea nu am dormit aproape deloc, dimineata nu am putut manca mai nimic, am plecat la examen cu gandul cand ajung acolo o sa ajunga si ea! asteptam ma uitam din jur imprejur si nu o zaream bunica m-a observat si-a dat ea seama ce se intampla cu mine dar nu zicea nimic decat sa fiu atenta la examen. Intru ma asez in prima banca in locul care mi se cuvinea mie primesc subiectul dupa ce am terminat am iesit afara cu zambetul pe buze ca l-am facut perfect pe tot cand o vad pe colega mea care ma supara zilnic impreuna cu maica sa ... pur si simplu nu mai puteam sa ma abtin sa nu plang ca mami nu este acolo cand o voce ma striga din multimea de acolo, era mami nu o vazuse de un an si 7 luni am alergat spre ea am imbratisat-o si am izbugnit in plans dar de bucurie de data asta ca am revazut-o si pt ca era acolo. Dupa ce am terminat cu inscrierea la liceu am plecat impreuna (eu ,frate meu si mami) in spania. Acolo in prima duminica am plecat la o biserica (de tot felul de crestini) era interesant ca era chiar la deschiderea acelui locas pt ca locasul vechi era prea mic pentru acei crestini in nr de 400-500. am intrat si m-am asezat printre ultimile raduri din incapere pe al doilea scaun de catre centru. A inceput ora de rugaciune, o catare iar o rugaciune, o cantare iar o rugaciune era pt prima data cand participam la asa cava. Atunci pastorul de acolo a indemnat pe cei bolnavi (cu sufletul, trupul)sa paseasca printre primile randuri atunci eu ma uit spre cor si din nou vad acea incapere pe care am vazut-o in camera mea si zic catre mami \" mami uita-te vezi si tu ce vad eu, vezi acea fata care se uita spre mine si imi zambeste?\" iar ea imi zice nu stiu ce vezi tu dar eu nu vad nimic,intre timp cei trimisi la rugaciune prin punerea mainilor erau cu un rand in fata mea. Un mare pastor din Oradea se opreste in fata mea fara sa mai continue rugaciunea sub presiunea celor ce vedeam si a cantarilor patrunzatoare incep sa plang asa dintr-o data acesta vine la mine si isi pune mana pe umarul meu (acuma plangeam de parca m-ar fi batuta cineva de numa numa mai ca si tremuram un piculet) si se uita la mine eu nu prea puteam sa-l privesc de plans dar ma opresc cand incepe sa zica toate cele cate am zis eu in acea rugaciune din nainte de examen ma intrebam cine e acesta care stie atatea despre mine! acea fata era inca prezenta adica inca o vedeam se uita si pastorul in directia in care priveam eu si imi zice \"stiu ce vezi acolo si EL este acela care mi-a impartasit aceste cunostinte despre tine si mi-a mai zis ca niciodata sa nu te indoiesti de prietenia LUI, in EL poti sa gasesti mai mult decat un prieten... la sfarsit sa faci ce ai facut atunci in toate incercarile prin care ai sa treci in viata! si a plecat mai departe ma uit spre locul unde am vazut acea fata o vedeam inca ... imi zambea si imi face un semn nu stiu cum sa-l explic dar am inteles ca ce a avut sa-mi zica s-a implinit. si dispare. se intoarce pastorul din spate si iar se opreste la mine: \"fica mea am uitat sa-ti zic ca mi-a mai zis sa nu uiti ca El este cu tine tot timpul tot ce trebuie sa faci este sa te rogi sa-l chemi la tine! nicicand nu te va parasi, caci El are un plan maret cu tine, vrea sa-ti ofere IMPARATIA SA! TU AI SA TE POCAIESTI \" Au fost cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit in viata mea, aveam o pace liniste interioara de nedescris! Ma simteam intradevar ca un nou nascut, protejata!
Acesta e prietenul meu, O FIINTA MINUNATA, O VOCE DUIOASA SFANTA, O FIINTA CARUIA NU-MI RAMANE DECAT SA-I CANT BUNATATEA, SA-L SLAVESC PT CEEA CE ESTE MANGAIETORUL MEU. CU EL NIMIC NU AI DE PIERDUT NUMAI DE CASTIGAT, CHEAMA-L SI TU ORISICARE AR FI TRECUTUL TAU SAU ORISICINE ESTI TU SA FIE EL PRIETENUL TAU, CREDETI-MA CA E CEL MAI ADEVARAT DINTRE TOTI SI TOATE!!! FITI BINECUVANTATI! DOMNUL CU VOI!
Adăugat în 14/12/2008
Statistici
  • Vizualizări: 2859
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 2
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit