Cu paşi mărunţi, încet, păşeam pe cărare... priveam cum tocmai a căzut o frunză în calea mea. Am ridicat-o încet, iar culoarea ei arămie îmi spuse că frunza murise... da, a căzut pentru a fi îngropată alături de alte frunze. O ţineam aşa în palma mea de copil... aş fi dorit să o readuc la viaţă, să-şi recapete culoarea sa verde, cea de dinainte... am suflat peste ea, am strâns-o în cauşul palmei, dar încet, încet am observat cum se frânge, urmând ca vântul nemilos să spulbere acele bucăţi mici, lăsându-mă cu pumnul... gol...
Ştii, era început de noiembrie...
Şi multe zile s-au scurs de atunci... toamna cu frunzele ei, florile cu parfumul lor... totul trece, totul moare într-o zi... Tocmai ai îngropat o amintire frumoasă? Tocmai s-a spulberat un vis ce părea a fi atât de măreţ? Sau poate... plângi la mormântul unei iubiri spulberate demult...? Oh, şi eu am trăit toate acestea... Dar e atât de bine ca, în acest cimitir al viselor zadarnice, al amintirilor, al iubirilor năruite, să aprinzi o lumânare, dar nu una care să ardă câteva minute sau poate câteva ore... oh, nu, nu... aprinde o lumânare şi pune-o pe lespedea inimii tale. Aprinde astfel dorul de cer, dorul de veşnicie, dorul de El, de Tatăl tău, dor care să ardă... să ardă... să ardă mereu. Aprinde lumânarea speranţei că într-o zi te vei întâlni cu El, Îl vei vedea aşa cum este...
Eu am aprins-o. Tu...?
Frate scump, cu paşi repezi timpul trece, azi e cald şi mâine-i rece, fără-al Domnului Cuvânt, suntem doar o frunză-n vânt, frunză care-ngălbeneşte, în pământ ea putrezeşte, şi alt rod de n-a rodit, s-a şi stins de la "Iiubit". Pe scurt... pot să vă spun că eu am prins frunza vieţii mele, doresc Iisus să mi-o spele, să îmi dee rădăcină, să răsară la Lumină, Lumina să-i dea putere, viaţa veşnică avere, şi dacă mă prăpădesc, alte frunze înfrunzesc, înfrunzesc frunza din "tine", amintire care-ţi vine, şi se-aşterne pe pământ, să-mi citeşti acest cuvânt, un cuvânt de simpatie, astăzi... 8-11-2009, ora 13:04... scris în poezie, ca o trecere a mea, comentariu să îţi dea, să-ţi spună că te iubeşte, să-ţi spună că te citeşte, am aprins o lumânare, lăcrimând a lumii stare, o lume foarte frumoasă, dar şi foarte păcătoasă, o lume rămasă mută, cu o moarte neplăcută, dar şi... Iisus Dumnezeu, care mi-L iubesc mereu, Dumnezeu ce ne iubeşte, pentru noi El se jerfeşte, şi noi... ca Domnul să fim, Sus în ceruri... să trăim, într-o lume minunată, cum ne-a fost şi arătată, o lume făr' de sfârşit, cu Domnul... Iisus: jerfit...Amin.
Da,Paul,timpul trece...moare cate putin...ramai dar cu ochii atintiti spre El,asteptandu-L in fiecare zi...mult har si pace de la Domnul!
Multumesc,Emanuela!Domnul sa te binecuvinteze!Mult har si pace iti doresc de la Domnul!Dana N...