Credința în rugăciune
Eram cu câţiva ani în urmă, în concediu la Marea Neagră, unde locuieşte una din surorile mele. Fiind mai liberă, într-o dimineaţă, m-am dus la plimbare pe malul marii.
Era o zi mai puţin aglomerată si eram bucuroasă căci mă puteam plimba liniştită pe mal, lăsând apa să-mi lovească picioarele, bucurându-mă să fac aerosoli şi să inspir aer curat. Mergeam gândindu-mă la ale mele şi, nu departe, am zărit oameni mulţi adunaţi, gesticulând, vorbind şi, dintr-o dată inima mi s-a strâns caci ceva rau presimţeam şi într-adevăr, cei adunaţi vorbeau despre un tânăr dispărut ce venise la mare, intrase în apă şi n-a mai iesit.
Eram înfiorată de eveniment, toată bucuria îmi pierise şi am stat preţ de câteva minute cu gândul la familia lui ce-l dorea, măcar să-l poată duce acasă. După un timp, am plecat tristă din cauza situaţiei întâmpinate şi a doua zi, am revenit în acelaşi loc de plimbare, fără să mă gândesc la situaţia de ieri.
Greu mi-a fost să văd câţiva oameni, şi o mamă plânsă ce-şi frângea mâinile în durere şi disperare. Se uita în larg, striga; îl striga, iar liniştea mării... mi se părea ''sațul unui balaur'' ce-i înghiţise bietei femei, copilul. N-aş mai vrea să văd drama aceasta, durerea în fiinţa nimănui, cât am văzut la biata mamă...
M-am depărtat câţiva metri de ei şi... mi-am îndreptat ochii spre cer, cu credinţă sfântă căci sunt auzită şi L-am implorat pe Stăpânul Universului să aducă la mal, copilul, tânărul pe care mama nu-l mai putea striga de disperare.
Nu ştiu cât am stat în rugă, şi în stare de plâns sufletesc; mă rugam să-I fie Domnului milă de mama plânsă, disperată, să poruncească mării să-i scoată fiul, când... deodată s-au auzit strigăte, ţipete, şi la suprafaţa apei, plutea corpul neînsufleţit al copilului atât de strigat şi iubit.
M-am depărtat plângând în mulţumiri, căci Domnul ne auzise fără să ne fi cunoscut, fără să fi vorbit măcar cu cineva din familia decedatului.
Mi-a fost o lecţie de mare folos, un adevăr pe care l-am trăit, căci Domnul este peste tot, în orice loc, în orice rugăciune făcută cu credincioşie.
Alexandrina Tulics
Dumnezeu să ne ajute să rămânem credincioși Lui și să fim neprihăniți, adică, fără păcat!
Rugăciunea este cheia ce deschide zăgazurile cerului.
Rugați-vă neîncetat și vegiați în vederea rugăciunii!
demonstrând astfel că Îl iubesc pe El. Domnul să te binecuvânteze, sora Sanda dragă, mulțumim
pentru această mărturie ziditoare.