După cum  ne spuse

Marele Moshe,

Adonai Cel Mare,

Se uită cu milă

Către  un mic popor

Să-l înalțe-n slavă.

Și de sus,din ceruri

Îi  lăsă o scară,o cărare.

Dar zeii cei răi,se împotriviră

Căci ziceau întruna:

Noi avem geniul,

A nostră e sclipirea,

Limba e a noastră,

Graiul e cu noi.

Răsturnară scara,

Astupară calea.

Căci o scară-i THORA ,

Legea,o cărare

Ce duce spre cer.

Atunci ADONAI le promise:

Un REGE, o COMOARĂ,

Prin care să-ȘI impartă

Și tronul și viata

Și lumea și țara.

Când se-mplini vremea,

REGELE sosi.

Dar zeii cei rai ziseră:

                                                            Ce REGE, ce COMOARĂ?

 Noi avem geniul,

A noastră e sclipirea,

Limba e a noastră,

Graiul e cu noi.  

Uciseră pe REGE.

Și-n mârșava faptă

Târâră și poporul

Atunci ADONAI trimise judecata,

Și prin spada Romei,

Risipi poporul,

Alungă pe zei.

Zei cei răi

Se umplu de ură,

Și de răzbunare,

Și ziceau întruna:

Noi avem geniul

A  noastră e sclipirea

Limba e a noastră

Graiul e cu noi

Și porniră-n lume

Ca s-o cucerească.

Făuriră planuri,

Mari și geniale,

Și ziceau întruna:

Noi avem geniul,

A noastră e sclipirea,

Limba e a noastră

                                                                       Graiul e cu noi.   

Douăzeci de veacuri

Trudiră de zor,

Tot zicând întruna:

Noi avem geniul,

Limba e a noastră ;

Graiul e cu noi.

Săpară sub tronuri,

Strânseră comori,

Tot zicând întruna:

Noi avem geniul,

A noastră e sclipirea

Limba e a noastră

Graiul e cu noi

Și când totul fu gata,

Plăsmuiră un rege,

Cu care să-și împartă

Și tronul și viața

Și lumea și  slava.

IONAM îl numiră,

Și-l încoronară

În cetatea Romei,

Cetatea Eternă,

Cetatea Cea Mare

A vechilor Cezari

Și ziceau întruna:

Noi avem geniul,

A noastră e sclipirea

Limba e a noastră

                                                                      Graiul e cu noi    

Apoi, își aținti privirea

Către Țara Sfântă.

Și cu lacomie,

Spre Sion porni,

Însoțit de ceata zeilor cei răi,

Tot zicând întruna:

Noi avem geniul,

A noastră e sclipirea

Limba e a noastră

Graiul e cu noi

Și pătrunse-n TEMPLUL

Recent ridicat,

Însoțit de ceata

Zeilor cei răi.

Și plin de trufie,

Din Presfantul loc

Răcni cu putere:

Să mi se dea Tronul,

Țara și Închinarea,

Căci Rege și Zeu sunt.

Mare îi fu păcatul,

Pedeapsa la fel,

Căci ADONAI, SFÂNTUL,

Trimise judecata,

Și pierii trufașul

El și ceata lui.

Scurtă-I fu domnia,

Viața lui,la fel,

Truda lor de veacuri,

Cum se risipi !

Aceasta e povestea

 Comorii pierdute,

Comorii prin care

ADONAI își împarte

Și tronul și viata

Și lumea și țara.

Comoară pe care zeii o pierdură.

Respinseră comoara,

Zicandu-și întruna:

Noi avem geniul,

A noastră e sclipirea

Limba e a noastră

Graiul e cu noi

                                                                       Omule,ascultă

Orcine ai fi tu,

Evreu sau ne-evreu,

Geniu sau om simplu

Tanăr sau bătran,

Bărbat sau femeie

Bogat sau sărac

Nu respinge Comoara.

Ascultă și înțelege:

IESHUA e COMOARA,

Eterna COMOARĂ,

Prin care ADONAI își împarte

Și tronul și viața și lumea și țara

Primeste-mi povata înțeleptă:

Acceptă COMOARA,

Eterna COMOARĂ,

Prin care ADONAI își împarte

Și tronul și viața

Și lumea și țara.