Consecințele păcatului iertat - Când durerea nu este pedeapsă

Autor: John Piper | Album: Diverse | Tematica: Păcat
Resursa adaugata de Mada_O in 17/03/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 4 voturi

Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

Referințe

2 Samuel 11:1-12:31 | Romani 2:5 | Evrei 12:6

Păcătuirea lui David cu Bat-Şeba
2 Samuel 11:1 În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
2 Samuel 11:2 Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi, pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.
2 Samuel 11:3 David a întrebat cine este femeia aceasta şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.”
2 Samuel 11:4 Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. După ce s-a curăţit de necurăţia ei, ea s-a întors acasă.
2 Samuel 11:5 Femeia a rămas însărcinată şi a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată.”
2 Samuel 11:6 Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul.” Şi Ioab a trimis pe Urie la David.
2 Samuel 11:7 Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului şi despre mersul războiului.
2 Samuel 11:8 Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă şi spală-ţi picioarele.” Urie a ieşit din casa împărătească şi a fost urmat de un dar din partea împăratului.
2 Samuel 11:9 Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului său, şi nu s-a coborât acasă la el.
2 Samuel 11:10 Au dat de ştire lui David despre aceasta şi i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă.” Şi David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?”
2 Samuel 11:11 Urie a răspuns lui David: „Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sunt tăbărâţi în câmp, şi eu să intru în casă să mănânc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea?! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.”
2 Samuel 11:12 David a zis lui Urie: „Mai rămâi şi astăzi aici, şi mâine îţi voi da drumul.” Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.
2 Samuel 11:13 David l-a poftit să mănânce şi să bea cu el şi l-a îmbătat; şi seara, Urie a ieşit şi s-a culcat cu slujitorii stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă.
2 Samuel 11:14 A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab şi a trimis-o prin Urie.
2 Samuel 11:15 În scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit şi să moară.”
2 Samuel 11:16 Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji.
2 Samuel 11:17 Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.
2 Samuel 11:18 Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.
2 Samuel 11:19 Şi a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,
2 Samuel 11:20 poate că se va mânia şi va zice: ‘Pentru ce v-aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vârful zidului?
2 Samuel 11:21 Cine a omorât pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, şi n-a murit el la Tebeţ? Pentru ce v-aţi apropiat de zid?’ Atunci să-i spui: ‘A murit şi robul tău Urie, Hetitul.’”
2 Samuel 11:22 Solul a plecat şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.
2 Samuel 11:23 Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în câmp, şi i-am dat înapoi, până la intrarea porţii,
2 Samuel 11:24 dar arcaşii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.”
2 Samuel 11:25 David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: ‘Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o.’ Şi tu, îmbărbătează-l!”
2 Samuel 11:26 Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise şi a plâns pe bărbatul ei.
2 Samuel 11:27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia şi a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă şi i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.
Dumnezeu mustră pe David prin Natan
2 Samuel 12:1 Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac.
2 Samuel 12:2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
2 Samuel 12:3 Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi el o privea ca pe fata lui.
2 Samuel 12:4 A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”
2 Samuel 12:5 David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte!
2 Samuel 12:6 Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.”
2 Samuel 12:7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;
2 Samuel 12:8 te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat.
2 Samuel 12:9 Pentru ce dar ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
2 Samuel 12:10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’
2 Samuel 12:11 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
2 Samuel 12:12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.’”
2 Samuel 12:13 David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri.
2 Samuel 12:14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.”
Moartea copilului. Solomon
2 Samuel 12:15 Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie şi a fost greu bolnav.
2 Samuel 12:16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit şi, când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ.
2 Samuel 12:17 Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit şi n-a mâncat nimic cu ei.
2 Samuel 12:18 A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat. Cum să îndrăznim să-i spunem: ‘A murit copilul’? Are să se întristeze şi mai mult.”
2 Samuel 12:19 David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Şi ei au răspuns: „A murit.”
2 Samuel 12:20 Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat.
2 Samuel 12:21 Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai, şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!”
2 Samuel 12:22 El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci ziceam: ‘Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?’
2 Samuel 12:23 Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.”
2 Samuel 12:24 David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Şeba şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon şi care a fost iubit de Domnul.
2 Samuel 12:25 El l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.
Luarea Rabei şi supunerea amoniţilor
2 Samuel 12:26 Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească
2 Samuel 12:27 şi a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei şi am pus stăpânire pe cetatea apelor;
2 Samuel 12:28 strânge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii şi ia-o, ca să n-o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.”
2 Samuel 12:29 David a strâns tot poporul şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o.
2 Samuel 12:30 A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.
2 Samuel 12:31 A scos pe locuitori şi i-a trecut prin fierăstraie, prin grape de fier şi securi de fier şi i-a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.

Am fost din nou copleșit de povestirea despre păcatul lui David împotriva lui Urie (crimă) și Batșeba (adulter) și răspunsul lui Dumnezeu din 2 Samuel 11-12.

David recunoaște că cel care a făcut un astfel de lucru merită să moară (2 Samuel 12:5), dar la sfârșit Natan spune: „Domnul ți-a iertat păcatul și nu vei muri.” Acesta este uluitorul har. Dumnezeu iartă păcatul și anulează pedeapsa cu moartea.

Deși păcatul este iertat și pedeapsa cu moartea îndepărtată, Natan spune: „Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut pe dușmanii Domnului să-L disprețuiască, copilul care ți s-a născut va muri” (2 Samuel 12:14). În ciuda iertării, o „pedeapsă” pentru păcat rămâne.

Consecințe disciplinare

Am pus cuvântul pedeapsă între ghilimele pentru că sunt de părere că trebuie să facem deosebire între consecințele păcatului iertat (versetul 13) și consecințele păcatului neiertat. Ultimele sunt numite pe drept pedepse. Pe primele ar trebui probabil să le numim „„consecințe disciplinare”.

Ele se află în raport cu păcatul și reflectă dezgustul lui Dumnezeu față de păcat, dar scopul nu este o justiție retributivă. Ele nu sunt parte a condamnării. Scopul consecințelor păcatului iertat nu este de a plăti vina cerută de o pedeapsă dreaptă.

Pentru aceasta există iadul. Există o judecată a cărui scop este să apere dreptatea prin pedepsirea răului și să stabilească echitatea lui Dumnezeu în Împărăția neprihănirii lui Dumnezeu. Aceasta a fost înfăptuită la cruce pentru aceia ce sunt în Hristos și este înfăptuită în iad pentru cei care nu sunt în Hristos. Blestemul pe care îl meritam a căzut asupra lui Isus la cruce dacă noi credem în El (Galateni 3:13), dar se abate asupra capetelor noastre dacă nu o facem (Matei 25:41). „Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti, spune Domnul” (Romani 12:19). Dacă El este răbdător tratându-le așa cum a făcut cu ale lui David, ca și când nu ar merita pedeapsa, aceasta este doar o îndurătoare amânare a răsplății. Sau vor fi ispășite la cruce, după cum arată Pavel așa de clar în Romani 3:25 sau vor fi rezolvate în „ziua mâniei și a arătarii dreptei judecăți a lui Dumnezeu” (Romani 2:5).

Scopul lui Dumnezeu însă, când îngăduie consecințe pentru păcatul iertat, nu este de a plăti datoria cerută de dreptatea lui Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu urmărește prin aceasta este (1) să demonstreze grozăvia răului din păcat, (2) să arate că Dumnezeu nu tratează cu ușurătate păcatul chiar și atunci când amână pedepsirea lui, (3) să-l smerească și să-l sfințească pe păcătosul iertat.

Curățit, nu penalizat.

Evrei 12:6 ne învață că „Domnul pedepsește (disciplinează) pe cine îl iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” Scopul este nu să penalizeze, ci să purifice. „Dar Dumnezeu ne pedepsește (diciplinează) pentru bine nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:10-11).

Nu toată durerea disciplinării rânduită de Dumnezeu este consecința direct a unui păcat pe care l-am comis, dar toată disciplinarea este rânduită spre binele păcătoșilor iertați. Este imens de important să subliniem asta într-o perioadă când există un dezechilibru care accentuează iertarea tandră a Tatălui eliminând iertarea severă a Tatălui. De aceea mulți oameni nu știu cum să catalogheze consecințele păcatelor din viețile lor și fie subestimează imensa valoare a iertării, fie Îl acuză pe Dumnezeu ca fiind nedrept deoarece pedepsește ceea ce El a iertat deja.

Prin puterea adevărului și a Duhului, noi trebuie să învățăm să descoperim harul lui Dumnezeu, iertarea păcatelor, speranța gloriei, bucuria în Domnul exact in același timp când s-ar putea să suferim consecințele păcatului iertat. Nu trebuie să confundăm iertarea cu absența unui impact dureros. Viața lui David este o ilustrație grăitoare a acestui adevăr. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem acest lucru și să îl trăim.