Doresc să prezint câteva îndemnuri, fraților noștri pastori, populari pe internet, deoarece văd un pericol care vine peste biserica locală. Dânșii, prin influența pe care o exercită asupra mulțimilor de ascultători, pot să-i ajute să înțeleagă importanța, de netăgăduit a bisericii locale. Știu că suntem într-o luptă spirituală, de aceea trebuie să fim vigilenți, păzindu-ne de orice se pare rău. Ca soție de păstor, apreciez și respect fiecare lucrător care și-a pus viața în slujba Evangheliei și mă rog ca Domnul să-i binecuvânteze pe ei și familiile lor, să le dea înțelepciunea Lui și călăuzire în tot ce fac. Mă adresez fraților păstori populari pe internet, dar majoritatea dintre ei susțin biserica locală și nu sunt vinovați de nici unul dintre lucrurile pe care le menționez. Dar pentru că nu vreau să dau nici un nume și pentru că riscul este acolo pentru toți am decis să folosesc acest fel de exprimare.
Aduceți-vă vă rog aminte de rolul și scopul bisericii. Aduceți-vă aminte de rolul fiecărui membru al bisericii și întrebați-vă: „E corect să dau impresia cuiva că este membru în Biserica „mea”?”
Caracteristic unui creștin, este faptul că el caută părtășia cu alți creștini, într-o Biserică locală. Îmi plac foarte mult cuvintele Preotului Porfirie din Kavsokalivia, care descrie trăirea creștinilor în unitate: “Adevărați creștini suntem atunci când avem simțământul profund că suntem mădulare ale trupului lui Hristos, al Bisericii, într-o relație neștirbită de iubire, când trăim uniți în Hristos, adică atunci când trăim unitatea în Biserica Sa, având conștiința că suntem una. De aceea Hristos se roagă Tatălui Său zicând „ca ei să fie una…Acesta este aspectul cel mai profund, semnificația cea mai înaltă a Bisericii. Aici se află taina: ca toţi să fie uniţi, ca o singură persoană, în Dumnezeu. Nici o altă religie nu mai spune ceva de felul acesta.” (Wounded by Love: The Life and Wisdom of Saint Porphyrios).
Gândiți-vă la Biserică, ca la o familie. Așa cum sănătatea bisericii locale depinde de sănătatea familiilor care sunt în ea, tot așa, sănătatea bisericii globale depinde de sănătatea bisericilor locale. Ba mai mult, sănătatea bisericii locale depinde și de sănătatea fiecărui membru, sau mădular. Amintiți-vă de textul din Apocalipsa 2,3. Fiecare biserică are nevoile ei, probleme ei, slujba ei, tragediile ei, bucuriile ei. Fiecare biserică are pastorul ei și lucrătorii ei. A plânge unii cu alții, a ne bucura de legătura frățească, a ne ierta, a ne ridica unii pe alții, a ne mărturisii unii altora păcatele, a vizita pe văduvă și pe orfan, a ne încuraja unii pe alții la fapte bune, a cânta împreună, a ne mustra unii pe alții cu scopul de a ne ridica, sunt doar câteva din beneficiile și responsabilitățile pe care le avem în cadrul bisericii. Nu aveți de unde să cunoașteți mii și zeci de mii de oameni care se uită la dumneavoastră și să le slujiți ca pastor. De aceea vă rog din toată inima, îndemnați-vă ascultătorii să nu părăsească biserica locală, unde este nevoie de ei și unde ei pot fi ajutați în vreme de nevoie, și faceți tot ce vă stă în putință să nu le dați false impresii despre ce înseamnă să fii parte din Trupul lui Hristos, Biserica.
Biserica este Trupul lui Christos în care fiecare mădular are un loc și un rol bine stabilit. “Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste. ” (Efeseni 4:11-16).
Este important să trăim știind unii de alții, purtându-ne sarcinile unii altora și îndemnându-ne unii pe alții la o viață de sfințenie și de dragoste. “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” (Evrei 10:24). În timpul persecuție comuniste din România, creștinii își riscau libertatea și chiar viața, ca să se întâlnească, să studieze Biblia, să se roage și să aducă laudă Domnului împreună; acesta este un aspect fundamental identității creștine. Caracteristic vieții de creștin este faptul că, de bună voie, fiecare am intrat în relații în care veghem unii asupra altora și totodată ne supunem disciplinei Bisericii. Să ai în viața ta o persoană matură în credință, căreia să-i dai socoteală, să-i mărturisești căderile tale și cu care să te unești în rugăciune și în post, este o mare binecuvântarea. Planul Domnului Isus, pentru noi ca Biserică, nu a fost să trăim vieți izolate unii de alții, întâlnindu-ne doar o dată pe săptămână, la Biserică, pentru un program de câteva ore. Planul Domnului Isus a fost și este ca noi creștinii să fim una, cum El și Tatăl sunt una.
Atât individual cât și ca Biserică, noi trebuie să aprofundăm învățătura Scripturii și să o aplicăm în fiecare domeniu al vieții noastre. O disciplină importantă pentru un crești, este aceea de a cunoaște Scriptura, cu scopul de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a-și cunoaște identitatea în Hristos și de a nu fi dus în eroare. Totuși, nici în citirea Scripturii și nici în studiul biblic, nu trebuie să ne izolăm de Biserică. Unii care s-au crezut singuri înțelepți, au tras concluzii din Scriptură după plăcerea inimii lor și au ajuns să se rătăcească de la credință, unii dintre ei chiar pastori fiind.
E important ca membrii Bisericii, cu mic cu mare, să petreacă timp împreună în Cuvânt, sub îndrumarea celor care au chemarea de a fi slujitori ai Cuvântului. În Biserica lui Hristos sunt mădulare ale căror slujbă este aceea de a da învățătură din Cuvânt. „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.” (Efeseni 4:11).
Domnul să binecuvânteze fiecare biserică, fiecare pastor și fiecare lucrător. Fie ca între noi, numele Domnului Isus să fie glorificat deasupra oricărui nume și tot ce facem să facem din dragoste pentru El și pentru aproapele nostru.
(Adăgat ulterior: Mă adresez dumneavoastră cu tot respectul, știind că sunteți de paretea lui Chrisots. Nu vă condamn, nu vă judec, nu vă acuz…. Cred că se vede clar din ce scriu, asta. Știu că cel care Îl iubește pe Dumnezeu prețuiește sfatul și chiar mustrarea. Dar eu nici nu mustru aici, așa că vă rog din toată inima, cei care citiți, nu lăsați acest articol să aducă dezbinare. Citiți cu atenție și trageți concluzii pripite. Mulțumesc.)