Fapte 20:19-21
O grămadă de creştini sunt înghesuiţi în "biserici-ghetou", înfometaţi programat. Li se dă să mănânce o dată pe an, în vestita săptămână de evanghelizare. Mâncare, nu, ci direct desert. În restul anului se aud maţele tulburate de foame. O luptă surdă pentru amvonul de la care, mai apoi, să nu spui nimic...
Foamea duce la pierderea puterii de a naşte!...
Nu mai naştem idei care să aducă realizare vieţii spirituale. O inţepeneală cu miros de hoit, a minţii. Şabloanele şi fixaţiile ridicole golesc bisericile. Minţile goale nasc suflete goale, care nasc bănci goale!
Soluţiile aici sunt să-i pedepsească pe cei care nu mai vin la pogramul de dimineaţă; sau vin doar atunci când vine cineva cu o mână de iarbă...
Şi oaia aleargă zănatică şi mănâncă tot ce-i pui sub bot, chiar dacă-i otravit sau iarbă artificială, de plastic...
Nu mai naştem convertiţi. Pe baptistiere s-a aşezat praful morţii, iar cand îl umplem cu apă,... mai scăldăm copiii noştri în el... care vin apatici, pentru că, cel puţin în viitorul apropiat, nu văd altă soluţie.
Şi noi ne bucurăm pentru ei, că nu-s pierduţi prin lume.
Nu, o parte sunt pierduţi în biserică!
E vremea întoarcerii la Cuvânt!... E vremea săturării turmei, indiferent cât de mult costă procurarea hranei... E vremea să renunţăm la a ne mai aminti cât de grase erau oile odinioară şi cât de zburdalnice erau... pe vremea bătrânilor.
E vremea ca facultăţile de teologie să scoată predicatori, nu purtători de diplome, mirosind a parfum bun şi a aere de guru...
În cel mai fericiti caz, predica proastă va fi amendată prin părăsirea programului respectiv, fluiere sau "ne-am săturat, frate, de 20 de ani... de ghiveciul acesta"!
În cel mai nefericit caz, oile vor pleca din staul, să moară afară, cu gura plină de nisipul din deşertul lumii...!
Iata ca s-au "sfintit" caile pactului in adunari,de catre multi pt.a-si insusi,bunuri ,functii,etc.Daca ceri socoteala te i-au ca razvratit,iar daca initiezi o reforma esti privit ca dezbinator.
Oamenii nu sunt in necunostinta de cauza de ceea ce se intampla.insa din cauza compromisului acceptat in viata lor tac si accepta situatia.
Nu sunt de acord cu conservarea vechilor forme ,dar nici cu vorbariile goale,ci cu umblarea in Duhul.
Si totuti D-zeu are sfinti pe pamant
Pare o glumă şi totuşi nu e,ne confruntăm exact cu cele descrise mai sus dar cine şi câţi au cu adevărat ochii deschişi să vadă toate astea?
Tragedia se scrie şi se derulează sub ochii noştri fără ca "mai marii noştri"să facă ceva pentru a redresa situaţia,dar mai şi participă la înrăutăţirea ei.
Trist,chiar foarte trist.
...care sunt solutiile? am auzit atat de des: Priviti la Isus! sau Hai sa ne intoarcem la Cuvant! ori Trebuie sa ne rugam mai mult!...Mai trece o duminica...apoi inca una si tot asa! Trec anii si noi credem ca privim la Isus si ne intoarcem la Cuvant, iar in Biserica e tot mai multa tristete, e tot mai multa apasare, cumva asteptam o minune , o trezire, dar nu se produce nimic...Si asta e viata noastra crestina...o lumina tinuta sub obroc...