Iadul, o piscina inflacarata
Autor: Lucaci Laura-Otilia  |  Album: Meditatii  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de Sagastoneriot in 30/06/2011
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Iadul, o piscina inflacarata

Ce este iadul, o piscină cu foc în loc de apă? Totuşi, văd oameni curioşi ce stau pe marginea acesteia, privesc în adâncul ei, trag cu urechea la urletele celor chinuiţi şi, cu atenţie se retrag înapoi şi se aşează pe chez-long-urile lor aflate la o aruncare de băţ de aceasta. Am aflat de curând că aceştia suntem, ocazional cerem Duhul Sfânt, o băutură răcoritoare într-un păhărel de cocktail cu umbreluţă cu tot. Şi uite aşa ne petrecem zilele, săptămânile, lunile, anii, vieţile ... la un păhărel pe marginea iadului, când simţim că suntem prea aproape şi ni se înfierbântă obrajii.

Am auzit atât de des vorbindu-se despre acest loc încât o eternitate petrecută în flăcări abia dacă ne mai înfioară. Viaţa noastră este o înlănţuire de evenimente şi consecinţe, şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, de la cel mai sărac până la cel mai bogat, toţi avem de suportat consecinţele.

            Trăim respectând legile ţării noastre, de teama puşcăriei, de teama pedepsei. Vreau să ştiţi că pedeapsa cu moartea este încă practicată, şi se face prin diferite feluri, injecţie letală, electrocutarea, în timpurile medievale aceasta se facea şi mai brutal, arderea pe rug, oamenii deveneau hrana animalelor sălbatice, sfâşiaţi şi mâncaţi...

Dacă ne temem de oameni şi respectăm legile acestei ţări, de ce nu ne mai temem de Dumnezeu? De ce pedeapsa cu moartea printr-o eternitate în iad nu ne mai înspăimântă? Dacă oamenii colectează amprente şi mărturiile martorilor, oare nu are Dumnezeu un sistem mult mai puternic şi corect decât legea acestei lumi?

            Sacrificiul Domnului Isus merită sărbătorit nu doar o dată pe an, şi atunci adevăratul motiv de sărbătoare este învierea Lui şi faptul că din pricina Lui ne-am reconectat la Dumnezeu. Păcatele sunt pedepsite cu stricteţe în cazul nepăsării, singurul păcat pe care Dumnezeu nu Îl iartă este rămânerea în păcat. Dacă Isus nu venea pentru noi, am fi fără nici o îndoială în acea piscină înflăcărată, am fi fost pedepsiţi şi ne-am fi executat pedeapsa în limitele iadului. De asta ne-a salvat Isus.

P.S. : Ştiu că păcatul pe care Dumnezeu nu îl iartă este cel împotriva Duhului Sfânt.

Pentru varianta audio, clici aici http://rulerofmyheart.wordpress.com/2011/06/30/hell-iadul/

Cuvântul lui D-zeu ne spune că iadul a fost pregătit pt. satan și îngerii lui...Într-una di maximele pe care le-am publicat pe resurse am spus că destinația omului este cerul ,iar în iad ajung sau vor ajunge doar aceia care nu-și iau în serios destinația....Am chiar multe maxime și mai multe poezii care tratează subiectul acesta; una dintre poezii am numito ,,În Iad''....Îți spun prin toate aceste cuvinte că și eu sânt speriat ,chiar îngrozit de nepăsarea oamenilor față de cel mai cumplit lucru care există și ne paște îndeaproape....Cuvântul Sf. Scripturi spune că moartea și locuința morților ...toate vor fi aruncate în focul cel veșnic, adică iad (pt. ,da; cuv iad nu este nicăieri în Scriptură)
Este deadreptul îngrozitor că în iad vor fi poate miliarde de suflete pe care D-zeu le-a iubit atât de mult încât a dat pe Unicul Său Fiu să moară pt. păcatul tuturor.....Suflete atât de scumpe, prețioase....care puteau fi în veci fericite cu D-zeu....
Cine nu este mulțumit și fericit azi cu D-zeu....Nu va mai putea fi niciodată!...Niciodată nu va mai fi mulțumit și fericit........Doamne, te rugăm; mai îndură-Te!
Adăugat în 19/08/2011 de Ioanhapca
Vă mulţumesc frate Ioan pentru comentariu, într-adevăr nepăsarea oamenilor este mare...
Adăugat în 19/08/2011 de Sagastoneriot
Statistici
  • Vizualizări: 1786
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 2
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit