Într-o zi o casă în care Isus poposise de-o vreme bună luase foc. Acesta ieşi afară pentru a căuta gazda care dispăru în dimineaţa aceleeaşi zile.     Căuta în apropierea casei, strigă gazda pe nume în timp ce proprii lui slujitori încercau să stingă focul. În final îl găsi  proptit de un copac în spatele grădinii deloc îngrijorat de starea casei lui. Când gazda Îl văzu pe Isus apropiindu-se ascunse repede ceva la spate afişând o faţă zâmbitoare şi liniştită.

-Omule, casa îţi arde, zise Isus, am chemat slujitorii mei să stingă focul însă pare a se înteţi tot mai tare.

-Casa mea, casa mea nu arde, stai liniştit. Îi zise gazda.

-Cum, tu nu vezi, îţi arde casa! Scoală-te degrabă de ne ajută să stingem focul.

-Nici măcar nu miroase a fum, zise gazda privind visător spre cer. E chiar frumos afară astăzi, continuă acesta.

-Stăpâne, una dintre slugi se prezentă înaintea lui Isus, nu reuşim să stingem focul, vino de ne ajută. Nu ştim ce facem greşit, dar nu reuşim să stingem focul…

-Nimic nu arde, gazda zise uşor iritat stând în continuare proptit de pom.

            Sluga privi stupefiată către gazdă apoi către Isus.

-Întoarce-te şi străduieşte-te să stingi focul, Isus îi spuse. Cât despre tine, privi spre gazdă, îţi arde casa, ridică-te, grăbeşte-te de stinge focul.

-Nimic nu arde, se ridică furios moment în care din mâinile tremurânde îi căzu o cutie cu chibrite.

-Ce ai făcut? Isus zise luând cutia de jos. Casa îţi arde şi tu i-ai dat foc! Trezeşte-te înainte să rămână doar scrumul de ea.

-Vezi tu, eu nu am făcut nimic rău, faptul că am avut cutia aceea la mine nu înseamnă că eu am dat foc la casă, cum să dau foc la propria-mi casă?

-Dacă casa ta arde, unde mă vei primi pe mine mântuitorul tău?

            Gazda însă se aşeză din nou la umbra copacului cu spatele către casa care ardea iar Isus, Isus şi-a luat slugile care până în acel moment încercaseră fără oprire să stingă focul şi au plecat în căutarea unei alte case şi a unei alte gazde.

***

            Ce sunt păcatele noastre? O joacă cu chibritele sub un pat de paie. Unele se aprind cu repeziciune şi se sting repede, altele, se aprind greu însă ard întreaga casă. Sufletul e casa în care unii îşi permit să joace jocul acesta fără ezitare, alţii o fac din neştiinţă ori poate împinşi de curiozitate dar ferice de cei ce Îl cheamă pe Isus în ajutor la vederea primei flacăre.

            Puneţi chibritele la o parte, ieşiţi de sub pat şi strângeţi mizeria din urma voastră. Mergeţi în camera alăturată şi spuneţi-I lui Isus ce şi cum aţi făcut. În aşa fel veţi avea o casă intactă, curată şi locuită de Isus. Până la urmă asta ne dorim, nu? Îl vrem pe Isus alături de noi, orice altceva nu are sens fără El.

Mă găsiţi şi aici : http://rulerofmyheart.wordpress.com