Dacă doreşti să te pocăieşti am un singur, simplu sfat: în biserică, nu te uita nici în dreapta, nici în stânga ci uită-te în sus. Nu te considera singur bun fiindcă tu ştii ce fac alţii din biserica ta şi păcatele lor sunt mai mari decât ale tale.Pocăinţa este deseori o călătorie pe un drum slab circulat, ştiu că toată lumea din jurul tău pare grăbită în aceaşi direcţie ca tine dar o iau pe un drum lăturalnic sperând ca la final calea cea bună şi calea urmată de ei să se intersecteze…

Cel mai greu lucru pentru mine a fost să fac abstracţie de oamenii din preajma mea, acei oameni care se grăbesc în aceaşi direcţie ca şi mine şi ştiu că nu sunt mai presus decât ei, şi nu zic asta dintr-o falsă modestie. Păcatele unor oameni sunt cunoscute de cei din jurul lor, dacă ale tale nu sunt şi nu ai parte de priviri încărcate cu superioritate din partea celorlalţi asta nu te face mai bun. Când vine vorba de pocăinţă, eşti doar tu şi Dumnezeu.