RUGĂCIUNEA
Se plimbă îmbrăcată-n lacrimi şi-n mijlocirea celor de pe pământ, în cântari de laudă şi posturi de ascultare...
Rugaciunea! N-atinge vârfurilor suliţilor trimise de rău, de ura celor fără Domnul; e surdă la blesteme şi injurii, la mândrie şi concurenţă, la bârfe şi apăsări, la minciuni şi jaf de inimi şi suflet.
E înălţată de Mâna Sfântă şi Stăpână a Binelui, de dragostea dintâi pentru Creator şi aproapele, de lacrimile celor sinceri, de bunătatea emanată din inimile celor atinşi de Domnul. Poartă pe braţele deschise larg, plânsul pentru aproapele, pentru pâinea şi salvarea lui, pentru copiii care nu i-a născut, pentru vrăjmaşii care apasă neîncetat şi blesteamă suflarea ei.
E îmbrăcată-n haina milei care satură pe cel ce n-are, mângâie pe cel ce suferă, zâmbeşte cu cei cărora le merge bine şi plânge cu cel ce plânge.
Poartă pe braţe jertfa necurmată a curăţiei de inimă, a sfinţirii depline, pentru Regele ei... Cel care-i întinde Mâna peste vârfurile săgeţilor otrăvite, ai munţilor acestei lumi.
Ea este "sufletul Bisericii" celor aleşi, este respiraţia nemuritoare a Duhului Sfânt în preaiubiţii Domnului.
Rugăciunea. . . este cununa sfinţeniei aşezată pe capul Bisericii logodită cu Domnul pentru totdeauna!
Alexandrina Tulics
Către Domnul înălțat,
Dintr-o inimă smerită
Și dintr-un cuget curat.
E-o dorință preaînaltă
Întărită de credință,
La Tronul Sfânt prezentată
Din adâncuri de ființă.
Rugăciunea-i șoapta care
Se aude sus, în cer
De unde, binecuvântare
Vine peste cei ce-o cer.
E-o putere la-ndemâna
Fiecărui muritor
De-a se așeza în Mâna
Preabunului Creeator.
Rugăciunea e dorința
Cea mai plină de valoare,
Rugăciunea-ți umple ființa
De slavă nemuritoare.
Rugăciunea-i garanția
Unei vieți de biruință,
Ea deschide Împărăția
Pentru umila noastră ființă.
Rugăciunea-i oxigenul
Sufletului apăsat,
Rugăciunea este harul
Ce, de Cer ne-a ancorat.
Rugăciunea e viața
Celui doritor de cer,
Rugăciunea e speranța
Lucrurilor ce nu pier.
Rugăciunea este faptul
Împlinirilor în viață,
Rugăciunea schimbă rostul
Celor fără de speranță.
Rugăciunea-nseninează
Chipul celui întristat,
Rugăciunea luminează
Orice loc întunecat.
Rugăciunea aduce pace
Și odihnă sufletească,
Căci pe cel trudit îl face
În Hritos să se-odihnească.
Rugăciunea e puterea
Ce te ține strâns de cer,
Prin ea vine izbăvirea
Celor târâți spre infern.
Ruga-i oportunitatea
Prin care-a Cerului comori,
Vin peste Societatea
Unde-s sfinți și lucrători.
Ruga-i posibilitatea
Unor sărmani muritori,
De-a fi toată eternitatea
Cu Domnul conlucrători.
Rugăciunea, ne lipsește,
Tocmai când trăim mai bine!
Însă, Doamne, ne ferește
De necaz și grele zile,
Și ne dă înțelepciune
Din înțelepciunea Ta,
Să venim la rugăciune
Și să știm a ne ruga! Amin.
Zaragoza 01/08/.2011
de Ioan Hapca (Ionică)
(poezia se găsește pe ultima pagină de poezii)
Fiți binecuvântată veșnic de Domnul Dumnezeu.