Iov vorbește mai departe, să fie auzit
Iov cap. 13,14
Și Iov îi spune mai departe
De câte lucruri a văzut
Încearcă lui să îi arate
Că el, prin multe a trecut
El, Domnului vrea să-i vorbească
Să-și apere pricina lui
Ca să se dezvinovățească
Vrea să-I vorbească Domnului
Și despre prietenii lui crede
Că doar minciuni, ei făuresc
Căci răutatea lor o vede
Pe el, doar de rău îl vorbesc
Apoi încearcă să vorbească
Să-și construiască apărarea
Le spune să se înțelepțească
Să își retragă acuzarea
Le spune ei să nu se facă
Că-l apără pe Dumnezeu
Inima să nu își prefacă
Spunând că el, e cel mai rău
Dacă Domnu-i va cerceta
Bine, nici ei n-or fi găsiți
Iar Domnul se va supăra
Și vor fi și ei pedepsiți
Și cu tărie să se teamă
De a Domnului măreție
Căci Domnul la toate ia seamă
Și apoi osânda o să vie
Domnul nu poate fi înșelat
De niște oameni muritori
El este drept și înfricoșat
Prin slava Lui, îți dă fiori
Dar orice acum s-ar întâmpla
Viața în joc, el își va pune
În dinți carnea își va lua
Ca Domnului, să-I poată spune
Cu hotărâre, el pornește
Să-și apere pricina lui
Necazul el și-l povestește
Și tot îi spune Domnului
Îl roagă să nu se ascundă
Să nu-și întoarcă fața Lui
Să-i spună și el îl ascultă
El cere mila Domnului
Și întrebări Domnului pune
De ce vrea să îl urgisească?
Necazul lui cel greu îi spune
Pedeapsa, Domnul să-i oprească
Ca orice om ce e născut
O viață scurtă, aicea are
Și de necazuri e bătut
Și se usucă, ca o floare
Dintr-o ființă necurată
Nu poate fi un om curat
Chiar de e tras la judecată
Hotarul vieții, e însemnat
Răgaz el de la Domnul cere
A Lui nădejde o dorește
Căci a lui viață dacă piere
Nicicând, el nu mai odrăslește
Chiar și copacul ce-i tăiat
Din nou, lăstari el va avea
Dar cel bătrân, ce e lăsat
Nicicând, lăstari nu va mai da
Când trunchiul în țărână piere
El iarăși poate înverzi
Și înverzește cu putere
Și viu, el iarăși poate fi
Numai omul nu se trezește
Când moare, el întins rămâne
Nu-i ca pomul ce înverzește
Din somnul greu, nu-și mai revine
Domnul pe Iov de-l va chema
Îndată, el îi va răspunde
El pașii lui, va număra
Și ochiul ager îl pătrunde
Când pașii lui va număra
Păcatele toate ii vede
Și vina lui va măsura
Și orice ar spune, nu îl crede
Cum muntele se prăbușește
Și stânca pleacă unde vrea
Cum apa, piatra mărunțește
La om, nădejdea Domnu-i ia.
va urma
Glorie Domnului!