O Cale
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: fara album  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 08/12/2012
Un câmp de căi înzăpezite
Și eu - sositul peregrin
Vedeam din drumuri nepornite,
Pelerinajul de-unde vin...

Poate că-s rele, ori că-s bune,
Poate-s spre bine, spre-un impas...?
Nu-mi pot eu viitoru-a spune,
Ci doar trecutul ce-a rămas;

Spre piscurile înălțate,
Ori înspre bezne de abis
Mă cheamă ele avântate
Din ce trecusem, şi din vis.

„La stânga, este-o bucurie...
La dreapta – dragoste-o să ai...”
Iar eu pășesc spre veșnicie,
Precum te-ai vrea din iarnă-n mai.

Unde-aș porni, m-așteaptă-o luptă
Ce mă va face mai bărbat.
Poteca cea necunoscută,
În cunoscută s-o străbat.

E strașnic când doar o cotire,
Ce ai făcut-o-ntâmplător
Te-a-ndepărta de la Iubire,
Înspre-un becisnic viitor...

Teama încearcă a mă prinde
În lațul ei de-nconjurări,
Pe drumurile-i șovăinde
Să mă învârte de la zări.

Să caut pe-unde alți trecură,
Și-au situație, venit
Decât în pisc de-nvăţătură,
Să tot te simți doar nou-venit.

Persoana, însă,-o viață are
Pe care-o trece personal;
Și pașii ei străbat cărare
Prin neștiința de cristal.

Ci dacă-o ia pe-o rută lată,
Stâlcită de atâta mers,
Devine sufletul o pată
Pe a mocirlei univers.

În jur, e parcă, totul bine;
Traseul este foarte clar:
Doar copie, noul devine,
Cu mici ambiții de hambar.

În magazie vei rămâne
S-adulmeci șoareci și guzgani
Cu groaza pasului în mâine
Din calculările de ani.

În preajmă-ți parcă viața bate
În chițcăit și ronțăit,
De fapt, așa singurătate
În jitniţa ei te-a-nghițit...

Îmi albăstreşte viitorul
Prin drumuşoare de duium
De îi dau fricii cu piciorul,
Cu pasul nou, din noul drum.

Mereu o-mprospățită Cale
Mi-așteaptă pașii îndrăzneţi,
Şi că-s în deal, ori că-s în vale,
Mi-e rodul personalei vieţi!

Ca rugăciunea mea fierbinte
Necunoscutul mi-l pătrund –
Îmi strigă Duhul: ”Înainte!”
Eu: ”Înainte!” îi răspund!


O poezie super frumoasa din care avem ce invata.Domnul sa va binecuvinteze.
Adăugat în 08/12/2012 de florenta.sarmasan
El,ne tine, pe Mina-I sfinta, El,ne da puterea in lupta vietii,de care nu suntem scutiti niciunul!Ce bine sunt evidentiate, starile sufletesti,numai bine!
Adăugat în 09/12/2012 de sanda_tulics
fii binecuvântat. Domnul să te ajute să mergi tot înainte.
Adăugat în 09/12/2012 de 1954adina.9mai
Pace frate Victor, versurile dumneavoastră m-au dus cu gândurile la cartea Călătoria creştinului dar şi la Picioare de căprioară; bine conturate drumurile întortocheate ale vieţii omului, bâjbâiala uneori prin întuneric văzând spre capăt o pâlpâiere de luminiţă; De n-ar fi Domnul de partea noastră aşa cum o arată ultima strofă... cât de singurei am fi! Mă alătur strigând prin Duhul şi eu "Tot înainte!"
(versurile sunt nespus de frumoase au originalitate aparte şi prin vocabularul utilizatda şi prin profunzimea lor; v-aş îndemna să vă gândiţi la un nume de ALBUM pentru toate creaţiile dumneavoastră, ele devenind astfel şi mai personale; dacă veţi accepta comunicaţi-mi titlul şi îl voi ataşa degrabă la toate creaţiile dumneavoastră de pe acest site; m-aş bucura să ştiu că într-o bună zi ele au văzut şi lumina tiparului! Numai bine, harul să vă însoţească necontenit!)
Adăugat în 09/12/2012 de floridinmaracineni
Vă mulțumesc pentru cuvintele D-voastră, surorilor, dar cred că înțelegeți că Isus este cel cui ar trebui să-i mulțumim toți. Eu am un plus față de D-voastră - sunt primul cititor. Sunt fericitul om care dintr-un nimic a devenit o rugăciune. Ca și fiecare creștin sunt o simplă rugăciune în Cale.
Deci tot ce scriu se poate uni în aceste trei cuvinte:Rugăciune în Cale. Dumnezeu să vă binecuvânteze cu o iarnă înțeleaptă și imaculată. Amin!
Adăugat în 09/12/2012 de bragagiu
Statistici
  • Vizualizări: 886
  • Export PDF: 24
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni