Bocitoare

Autor: Victor Bragagiu | Album: fara album | Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de bragagiu in 09/12/2012

În viaţa mea mai mult nu am urât
Ca pe-o muiere bocitoare...
Bocitoarea!!!
Ce-şi stoarce parcă jale de pe gât,
Iar ochii-s înspre vin, şi-nspre mâncare.

Aici durerea s-a-nnodat în glas,
Nu poate să străbată şi să curgă
Şi lacrimile s-au înfipt în pas,
Lumina e bolnavă şi amurgă,

Iar ele ţipă, plâng gălăgios
Şi, uimitor: pot chiar a stoarce lacrimi!
Să plângă principalul că frumos,
Scuipându-ţi pe amarurile sacre.

Iar spectatorii mai că „bis” nu-nfing:
„Sărmana, cât se tânguie de tare!..
Pe ăla plânsetele nu-l ating –
O lacrimă pe-obraz măcar nu are!

Butuc de lemn, nu-i om!” Subliniat
Rămâi şi poţi rămâne şi pe viaţă,
Că la moment n-ai plâns, n-ai lăcrimat,
Că la moment nu te-ncreţii la faţă.

Văzând păstorul care plânge sus
Şi, zgomotos, o lacrimă n-ascunde,
Aud cum plânge, cum a plâns Isus,
Atât de-ncet că nimeni nu-L aude!

Această poezie e scrisă foarte demult, dar a apărut aici numai mulțumită eseului fratelui Mihail Ciprian Mureșan (sper c-am scris corect numele) „Actori ce plâng la amvoane„ și mulțumesc Domnului că sunt frați ce nu se tem să privească treji realitatea.

..cind te gindesti, caci ''unii''de linga tine, mine, pot interpreta si rolul acesta, nu mai vrei nici macar sa mori!Cita falsitate, !Frate Victor, ai descris exceptional aceste ''stari''chiar daca nu este un subiect foarte placut,dar aici este vorba despre descrierea caracterului, versuri din care avem atita de invatat!Fi binecuvintat!

Adăugat în 09/12/2012 de sanda_tulics

O realitate care doare cel putin pe unii, dar care poate fi depasita asemeni oricarei crize , numai cu umblarea in lumina si fara prefacatorie, fara viclenie. Aici la acesti invatatori care stau pe scaunul lui Moise, acest plans le este ca un fel de as in maneca, acel bocit si vorbit in tonalitati cand inalte cand reduse reusesc ca sa ii mai tina inca la amvoane. Stiti cind o sa primeasca oua si rosii din sala in cap? Dupa rapirea Biserici. Daca ar fi vorba doar de unul singur poate ca am trece cu vederea, dar culmea ca se inmultesc, sunt multi, si in general sunt cei care au trecut sau inca trec prin scolii teologice. Nu stiu ce este la mijloc. Poate sa fie una din momelile aruncate in procesul de pescuire. Trebuie oricum sa ai talent ca sa poti sa plangi numai tu singur si la comanda intr-o incapere unde nimeni nu plange, ori daca totusi cineva plange, plange emotiv, de emotii, exact ca la filmele cu drame. Domnul Sa aibe mila de noi si Sa ne duca El in pasuni verzi si la ape de odihna, ca satui suntem de uscaturi facute din omiletica.

Adăugat în 10/12/2012 de MihailCiprianMuresan

Pedeapsa unui om viclean ori fățarnic nu trebuie așteptată în viitor. Din primul moment, când acest ins numai s-a gândit să pornească pe calea aceasta pedeapsa lui și s-a început, judecata și se începe asupra lui. Noi vedem doar paharul plin când Domnul lovește evident chiar și ochilor noștri fizici, însă acești domni sunt bolnavi de moarte cu mult înaintea peirii fizice. Când este un om pedepsit: când s-a îmbolnăvit de cancer ori când a murit de cancer? Oricine cine(chiar și pentru binele bisericii cum se gândește el) începe o prefăcătorie (nu mai aduc aminte cine e tatăl minciunii) este de-acum pedepsit. Doar, cum spune fiecare proroc, „dacă vă veți pocăi”, ori cum ar spune un medic „dacă se va produce o minune„ ei pot fi salvați. De dânșii( de cei bolnavi) depinde, dacă se va produce o minune în viața lor. Domnul să vă binecuvânteze cu o inimă, cu un suflet, cu mâini și cu obraz curat!

Adăugat în 10/12/2012 de bragagiu

imi place mult finalul

Adăugat în 10/12/2012 de bogdannel